„Diavolul” și bunele intenții din schimbările de fiscalitate

Așadar, să plecăm de la context. Este deja știut că economia mondială traversează mai multe crize suprapuse, iar România nu face excepție. „Regula de aur” spune că în criză este bine să nu crești taxele. De ce? Pentru că vei amplifica problemele companiilor și cetățenilor și, deci, vei mări amploarea crizei.

Concret, însă, în România după ce sistemul fiscal a fost făcut „șvaițer” în perioada de creștere economică ar trebui echilibrat în momentele de criză. De altfel, chiar prin planul național de redresare și reziliență România și-a asumat să aplice un tratament egal din punctul de vedere al regulile fiscale. Ușor de spus, greu de făcut.

Tot în contextul modificărilor legislative trebuie să ne aducem aminte și că în urmă cu aproape o lună a fost publicat un studiu privind legislația fiscală realizat de un grup de lucru sub egida Consiliului Fiscal. O parte din propunerile din acea analiză se află pe lista schimbărilor fiscale pe care le-a discutat ieri coaliția de guvernare. Adică, mai precis, acestea sunt: eliminarea impozitului specific pentru sectorul turistic, reducerea plafonului de impozitare pentru microîntreprinderi de la un milion la 500.000 euro, creșterea impozitelor pe proprietate și o restrângere a facilităților fiscale pentru tranzacțiile imobiliare.

Sunt exemple care pot fi considerate pozitive. Se poate admite că aceste măsuri fiscale vin în favoarea ideei de uniformizare a legislației, chiar dacă ele vor însemna plata unor taxe și impozite mai mari. De exemplu, avocatul specializat în fiscalitate, Gabriel Biriș, critică de ani de zile impozitul specific aplicat sectorului de hoteluri și restaurante.

Se pare că acum a venit momentul ca impozitul specific să fie eliminat.

Desigur, vom auzi în următoarea perioadă contestări ale acestei măsuri care vor veni din partea reprezentanților domeniului HORECA. Argumentul cel mai important va fi acela că industria a traversat o perioadă dificilă, în pandemie, atunci când sectorul nu a putut să funcționeze, fiind închis. Într-adevăr, momentul creșterii impozitelor nu este bine ales. Dar, când relaxezi taxele în perioada de boom economic s-ar putea să fii obligat să crești taxele și impozitele chiar în momentul în care industria are nevoie de măsuri de sprijin, nu de creșterea fiscalității.

La fel stau lucrurile și în ceea ce privește tranzacțiile imobiliare, acolo unde din dorința de a încuraja cumpărarea de locuințe s-a ajuns la pachete fiscale foarte generoase. Acum, este nevoie să se echilibreze nivelul impozitării.

Egal doar pentru unii

Problema este că modificările fiscale discutate în coaliție aduc un tratament fiscal egal doar pentru câteva domenii. La ele se adaugă câteva propuneri care ar putea să aibă efecte negative asupra investițiilor realizate în economia românească. Este vorba despre așa-numita taxă de solidaritate, care a fost intens criticată de către organizațiile de afaceri. Motivul este destul de clar: o taxă pe veniturile firmelor este total atipică. Taxarea pe cifra de afaceri este incorectă față de plătitor, pentru că firma nu are posibilitatea să-și deducă o serie de cheltuieli, ca în cazul impozitului pe profit.

De asemenea, taxa pe cifra de afaceri nu ține cont de momentul de business în care se află firma, respectiv dacă are profit sau pierderi, nu are în vedere domeniul în care activează, respectiv rata diferită a profitului între sectoarele economice. Concret, sunt companii cu venituri mari, dar cu o marjă redusă de profit, precum cele din sectorul comercial. Acestea vor fi puternic dezavantajate de o eventuală taxă de solidaritate. Totodată, modificările fiscale nu reușesc să omogenizeze prevederile fiscale între diferite ramuri economice privind salariile.

În concluzie, atât cât vedem în acest moment, schimbarea legislației fiscale nu se face cu dorința de a aduce logică și ordine în taxare, ci din nevoia de a colecta mai mulți bani la buget pe baza creșterii taxelor și impozitelor. Exact ce nu ar trebui să se întâmple într-un moment de criză economică.