InfoMigrants: Marea Britanie caută muncitori din alte țări pentru a acoperi deficitul din agricultură

Imagine de arhivă: Britanicii sunt încurajați să consume produse din țara lor pentru a salva fermele, dar lucrătorii sezonieri sunt greu de găsit.

Imagine de arhivă: Britanicii sunt încurajați să consume produse din țara lor pentru a salva fermele, dar lucrătorii sezonieri sunt greu de găsit.
Sursa imaginii: 
Photo: picture alliance / Photoshot via InfoMigrants

În Marea Britanie, a început deja sezonul fructelor de pădure. Dar în acest an, în urma Brexitului și a războiului din Ucraina, agricultorii au trebuit să caute muncitori din Indonezia, Vietnam, Kârkâzstan și Kazahstan, în loc de Ucraina și UE.

În multe dintre fermele de legume și fructe din Marea Britanie, lucrătorii migranți și angajații sezonieri joacă un rol cheie în timpul sezonului de recoltare. În 2020, Institutul de Cercetări Economice și Politice Sheffield din cadrul Universității din Sheffield a estimat că agricultura din Marea Britanie se bazează anual pe aproximativ 70.000 de lucrători migranți.

Sezonul de recoltare a fructelor de pădure a început deja. În ciuda faptului că reprezentanții guvernului din Marea Britanie au acordat în acest an 40.000 de vize în cadrul programului pentru muncitorii sezonieri, conceput în 2021 pentru a nu lăsa fructele și legumele să putrezească pe câmp, unii agricultori încă își doresc să angajeze muncitori și spun că programul a fost „dificil” de implementat. Muncitorii ar trebuie să fie plătiți cu 10,10 lire pe oră, potrivit programului.

Oli Pascall este directorul general al Fermei Clockhouse, aflată în apropierea orașului Maidstone din Kent. Ferma deține 205 hectare de teren unde se cultivă căpșuni, zmeură, afine, mere și prune și este o afacere de familie încă din 1903, anul în care a fost înființată de Clive Murdoch, străbunicul lui Pascall.

Forța de munca a fost una dintre principalele îngrijorări, a declarat Pascall pentru postul Farming Today al BBC. În conformitate cu termenii noului program, agricultorii asemenea lui plătesc cu aproximativ 14,5% mai mult pentru munca depusă, având un efect de domino asupra prețurilor care vor fi percepute consumatorilor. De asemenea, a precizat că multe dintre contractele de livrare a fructelor în magazine au fost încheiate înainte ca noii termeni ai programului să fie anunțați, ceea ce înseamnă că agricultorii au încercat să atingă pragul de rentabilitate.

Pascal a declarat că ferma sa își dorea să angajeze localnici acolo unde era posibil, dar „nu erau suficienți oameni disponibili pentru aceste locuri de muncă de care țara are nevoie pentru a se asigura că există alimente pe rafturi”.


O plantație de salată din Cambridgeshire, Marea Britanie, unde a fost nevoie să fie aduși români pentru a-i învăța pe noii muncitori cum trebuie culeasă după Brexit.
Sursa imaginii: 
Picture alliance / Photoshot via InfoMigrants

Investiții suplimentare pentru a atrage lucrătorii sezonieri

Ferma Clockhouse oferă cazare în rulote pentru muncitorii sezonieri, dar și mese de biliard, spațiu pentru grătar și relaxare și transport către câmp și înapoi. „Astfel de investiții trebuie să facă agricultorii pentru a încerca să atragă oamenii să muncească în grădinile de fructe”, precizează prezentatoare BBC Charlotte Smith, care a făcut parte din echipa Farming Today care a prezentat timp de o săptămână activitățile de la Ferma Clockhouse.

Jane Peckham, responsabilul de recrutări al fermei, a precizat că majoritatea muncitorilor sezonieri ajung la fermă în perioada mai-octombrie, dar ferma le oferă celor care se întorc și posibilitatea de a lucra timp de un an.

În 2021, majoritatea angajaților sezonieri au fost ucraineni, a declarat Peckham pentru BBC. Se așteptau ca 880 dintre ei să se întoarcă în acest an, dar războiul a schimbat planurile. Ferma, prin intermediul unei agenții de recrutare, a trebuit să aducă mulți muncitori din Indonezia și Vietnam în acest sezon.

Potrivit lui Peckham, în medie, Ferma Clockhouse are nevoie de 1.200 de lucrători sezonieri anual, și aproximativ 800 în perioada recoltării. Angajarea localnicilor s-a dovedit a fi dificilă, spune Peckham. „E o muncă grea, eu n-aș putea să o fac”, recunoaște Peckham, precizând că ea crede că mulți britanici au „alte așteptări”.

Osi din Indonezia

În timpul pandemiei, când au încercat să angajeze localnici, au primit inițial sute de răspunsuri, dar odată ce au făcut o selecție, au organizat câteva sute de interviuri de angajare, până la sfârșitul celei de-a doua săptămâni, au rămas doar cu zece persoane.

Osi din Indonezia este unul dintre lucrătorii migranți care au ajuns la Clockhouse pentru a culege zmeură. Acesta a povestit că înainte de a veni în Marea Britanie a mai lucrat timp de 12 ani în străinătate. „Japonia, Dubai, Singapore”, spune acesta pe un ton politicos.

Întrebat de ce a ales să-și caute un loc de muncă în Marea Britanie, Osi a oferit un răspuns simplu: „Îmi trebuie mai mulți bani, doamnă. În Indonezia câștigăm doar 150 pe lună. Cred că într-o săptămână am putea câștiga cam 350 [în Marea Britanie], deci e de patru ori mai mult[decât ce câștigăm] în țara noastră”.

Osi recunoaște că pentru a câștiga bani, trebuie să fii rapid și să-ți termini treaba. Spune că încă învață, dar culesul zmeurei i se pare „ușor, doamnă. Trebuie doar să te străduiești puțin și reușești”.


Imagine din arhivă: Industria Agricolă din întreaga Europă încearcă să găsească suficienți muncitori pentru a culege produsele agricole cultivate. Fără lucrători străini și migranți, se tem că acestea ar putea să putrezească pe câmp.
Sursa imaginii: 
Sursa imaginii: Imago via InfoMigrants

Post-Brexit, e mai ușor să muncească în UE

Teodora Mladenova, una dintre persoanele care se ocupă de recrutări, este din Bulgaria. Este al șaptesprezecelea an în care lucrează la Clockhouse și speră că va continua cel puțin 10-15 ani, a precizat aceasta pentru Farming Today. Lucrează în Marea Britanie, deoarece în Bulgaria nu ar fi atât de bine plătită, a mai spus aceasta.

Totuși, în timp ce multe ferme se bazau pe muncitorii sezonieri din statele membre UE cu o economie mai slab dezvoltată înainte de Brexit, precum Bulgaria și România, astăzi, dacă nu au obținut înainte statutul de rezident permanent sau statutul de stabilire provizorie, angajarea din aceste țări este mai dificilă într-o lume post-Brexit.

Bogdan Iosub, administratorul român al unei ferme din Suffolk, o altă mare regiune agricolă din estul Angliei, a precizat în luna mai pentru BBC News East că pentru mulți dintre compatrioții săi a fost mai ușor să se angajeze în UE.

„Oamenilor le place să meargă unde e ușor, salariile sunt aceleași în UE”, a spus Iosub. Unii dintre membrii familiei sale locuiesc în Țările de Jos, iar Iosub spune că salariile și condițiile sunt la fel ca în Marea Britanie, dar faptul că în viitor vor putea munci fără a avea nevoie de viză reprezintă un avantaj. „Cum aș putea să-i cer cuiva să vină [în Marea Britanie] când nu știu ce se va întâmpla”? a spus Iosub. „Nu știu ce va fi peste doi sau trei ani”.


Un muncitor culege struguri în Marea Britanie, dar odată cu Brexitul, a devenit mai dificil să angajezi lucrători sezonieri din UE.
Sursa imaginii: 
John Giles / Empics / picture alliance via RFI

Acuză că li se cer bani pentru a obține un loc de muncă

În ceea ce-i privește pe unii dintre lucrătorii sezonieri, care au viză guvernamentală, există temeri că recrutorii din țările de origine ar percepe taxe pentru a le oferi șansa să muncească.

În mai 2022, câțiva muncitori din Nepal, angajați pentru a culege fructe și legume în Marea Britanie, ar fi fost puși să plătească 3.000 de lire de către agențiile de recrutare din țara de origine pentru a le oferi locuri de muncă, bilete de avion și vize, se arată într-o anchetă a ziarului Guardian, în colaborare cu Biroul de Investigații Jurnalistice (TBIJ).

Reprezentanții guvernului britanic și angajatorii din Marea Britanie au precizat că așa ceva nu este permis și lucrează pentru a se asigura că lucrătorii agricoli sunt tratați cinstit și le sunt oferite condiții optime de viață și de muncă, unde au dreptul să adreseze plângeri și să se așteptate că vor fi analizate în mod corespunzător.

Cu toate acestea, „e posibil ca în jur de 150 de muncitori din Nepal care au venit să lucreze la fermele Cobrey din Herefordshire în cadrul programului guvernamental să fi plătit sume similare, mulți dintre ei susținând că i-au plătit pe agenții care lucrau la compania de recrutare autorizată de Marea Britanie”, potrivit anchetei realizate de Guardian și TBIJ.

Un administrator de la ferma Cobrey a declarat pentru Guardian că au colaborat cu organizația Gangmasters and Labour Abuse Authority (GLLA) și a spus că au avut autorizație, ceea ce înseamnă că „au îndeplinit standardele riguroase impuse de GLAA”.

Lucrători sezonieri în Marea Britanie

Ancheta a mai atras atenția și asupra faptului că, în Marea Britanie, mulți mai mulți muncitori ar putea să fie în pericol de exploatare din cauza finanțării insuficiente a ofițerilor de aplicare a drepturilor de muncă. Muncitorii trebuie să plătească doar taxa de solicitare a vizei în valoare de 259 de lire (aproximativ 298 de euro) și costurile de călătorie, potrivit programului pentru muncitorii sezonieri. Orice alte taxe suplimentare de recrutare nu sunt „legale în Marea Britanie”.

În Marea Britanie, sectorul agricol a oferit 467.000 de locuri de muncă și contribuie cu 130 de miliarde de lire la economia țării, se arată într-un raport al Parlamentului Regatului Unit realizat de serviciul de informații House of Commons Library în 2021.

În perioada 2019-2020, ucrainenii au reprezentant majoritatea covârșitoare a celor care au primit vize de muncă temporare (19.920). Din Rusia au venit 2.278 de persoane, din Bulgaria 1.111, din Belarus 1.007, iar din Tadjikistan 980.

În prezent, angajatorii din acest sector spun că încearcă să găsească muncitori din Kârkâzstan, și Kazahstan, dar și din Nepal, Indonezia și Vietnam.

Probleme de bunăstare?

Schema T5 Temporary Seasonal Worker acordă viză oamenilor care să vină muncească timp de șase luni. Nu trebuie să cunoască limba engleză, dar deținătorii de vize nu își pot schimba finanțatorul în momentul în care ajung în Regatul Unit, solicita ajutor social sau finanța alți membri ai familiei care să se alăture.

După revizuirea programului inițial în 2021, guvernul din Marea Britanie a precizat că nu a observat cazuri de sclavie modernă în rândul deținătorilor de viză, dar a descoperit „mai multe probleme de bunăstare posibile și acuzații”.

Acestea au inclus cazuri în care muncitorii nu au primit contracte de muncă în limba lor nativă, iar unii angajatori nu au oferit echipamentele de protecție și echipamentele medicale promise. Unii au pus la dispoziție locuri de cazare periculoase, inconfortabile, neigienice, sau fără încălzire, baie, bucătărie sau apă curentă. Unii dintre angajați au raportat „acte de rasism, discriminare, sau abuz din partea șefilor pe baza naționalității lor”.

Ziarul Guardian a descoperit că unii dintre cei interogați care au adus dovezi pentru anchetele efectuate de companiile de recrutare au mințit ulterior în legătură cu plata sumelor de bani, spunându-le agențiilor de recrutare că le-a fost cerută o taxă, pentru a nu avea probleme sau a-și pierde locul de muncă.

Traducere și adaptare de Miruna-Alexandra Obaciu de pe pagina în limba engleză a InfoMigrants