Piscicultura, pe cale de dispariție din România. Probleme grave în acest sector, dincolo de secetă

romfish.jpeg

Sursa imaginii: 
Facebook / Romfish

Jumătate din exploatațiile piscicole din nord-estul României sunt afectate de secetă. Zona de nord-est este principala zonă de producție de acvacultură din România. Situația este și mai gravă pentru că, atenționează președintele Romfish, Asociația fermierilor piscicoli din România, Cătălin Platon, statul nu-i despăgubește pe crescătorii de pește, iar firmele refuză să le asigure activitatea. Dacă falimentele care vor urma vor duce la creșterea importului de pește, șeful Romfish spune că, de fapt, cea mai gravă consecință va fi dezastrul ecologic.

 

Seceta a afectat domeniul piscicol, mai ales în regiunea de nord-est a României, care este principala regiune de producție pentru acvacultură. Din estimările pe care le avem, afectarea este în jur de 50%. Trebuie să ținem seama că pentru pește, apa este mediul de viață. Peștele nu consumă apă, ci el trăiește în apă. Din păcate, acvacultura nu este percepută la nivelul factorului deciziei ca o ramură a agriculturii. Pare ceva exotic și, din această cauză, noi nu suntem parte în acest mecanism al despăgubirilor, al evaluărilor efectelor secetei asupra sectorului.

Practic, dacă seceta afectează piscicultorii, doar asigurarea poate fi o soluție, statul nu despăgubește.
Aici este un lucru foarte interesant. Companiile de asigurări nu asigură activitatea de acvacultură.

În acest caz, al vremii extreme, practic, pagubele sunt suportate de piscicultori.
Da, exact, fermierii sunt singurii care suportă toate pierderile. Nu există un sistem de despăgubiri nici măcar pentru serviciile de mediu sau pagubele cauzate de diverse specii sau mamifere protejate, așa cum există în politica agricolă comună.

Ce ar trebui făcut?
În principiu, Comisia Europeană a lansat la finele anului trecut un proces vast de consultare asupra politicii comune de pescuit care, așa cum îi spune și numele, se concentrează pe pescuit, nu pe piscicultură. Cele două sunt complet diferite, nu au în comun decât speciile care sunt utilizate. În urma acestor consultări, mare parte a sectorului a solicitat utilizarea statelor de plată din politica agricolă comună și pentru acvacultură.

Așa cum, pentru agricultură, menținerea terenului verde, cultivat, atrage după sine o plată la hectar, așa și pentru o fermă de acvacultură, care menține zona umedă, pentru că trebuie să ținem cont că în momentul în care România a pus în aplicare cele două directive, Directiva Păsări și Directiva Habitate, a declarat aproape 25% din teritoriul național ca arie specială de protecție, parte a rețelei europene, deci au găsit condițiile de a declara arii protejate. 

Condițiile au fost identificate ca fiind păstrate de fermieri, activitatea de piscicultură generează aceste zone umede, acest loc de adăpostire pentru păsări, locuri de hrană, de reproducere, și atunci, societatea, pentru că beneficiază de aceste valori de mediu, ar trebui, pentru mecanismul financiar, să susțină aceste activități pentru că altfel, avem exemple în țară, sunt zeci de ferme părăsite, abandonate, în care nu se mai regăsește nicio pasăre acvatică, nici pește nu se mai produce. Practic, totul este părăsit.

Cu ce alte probleme actuale se confruntă piscicultorii?
Problemele pe care le avem am încercat să fie rezolvate în proiectul de lege al acvaculturii, a fost aprobat de plenul Camerei Deputaților săptămâna trecută. Este o lege care, în sfârșit, pune acvacultura oarecum în centrul preocupărilor factorilor de decizie și o identifică ca pe o activitate de sine stătătoare, nu ca pe o parte a pescuitului, ceea ce este o mare greșeală.

Avem probleme cu contracte de concesiune care nu se semnează de 12 ani, sunt fermieri care funcționează la limita legalității pentru că, din 2008, statul român nu a mai încheiat niciun contract de concesiune pentru exploatarea acestor amenajări piscicole. Forța de muncă este, de asemenea, o problemă stringentă. Chiar la legea privind salariul minim pentru cei care lucrează în agricultură, care a fost aprobată acum vreo două luni, acvacultura a fost omisă din lista de coduri pentru care salariul de 3.000 de lei poate fi acordat.

Vă așteptați ca acest an să aducă falimente în domeniul pisciculturii și acvaculturii?
Da, sigur, oricum era cumva pentru că fiind un sector neglijat, ne menținem prin pasiunea celor care mai activează în ferme, din cauza secetei, multe firme se vor închide, problema nu ar fi așa de importantă că se vor închide și vom importa pește în loc să luăm din România, dar costurile dezastrului ecologic nu pot fi cuantificate.

Putem spune că piscicultura este la un pas de dispariție în România?
Da, putem spune.