În numele cui vorbește Petre Daea?

În primul rând, este prea devreme să emiți astfel de avertismente. Este clar că seceta a calamitat unele zone din țară și că producțiile de grâu, porumb sau floarea-soarelui vor fi mai reduse decât anul trecut. Dar  ar fi fost profesionist ca ministrul să aducă și o estimare a producției, eventual comparată cu nivelul consumului intern. Însă, ministerul de resort din România nu poate și nici nu încearcă să emită previziuni ale producției agricole.

În fiecare an, producătorii și procesatorii se întreabă care este producția totală în România, pentru a încerca să anticipeze o evoluție a prețului, dar niciodată ministerul nu oferă cifrele așteptate. Mai mult, datele privind estimările de producție sunt preluate din rapoartele lunare publicate de Departamentul american al agriculturii, care include și cifre referitoare la bazinul Mării Negre și implicit la România.

În absența unor date estimative, afirmația ministrului agriculturii este fără sens.

Specialiștii din sectorul agricol știu că România, indiferent de cât de puternică a fost seceta, își va acoperi lejer necesarul intern din producția realizată. Nu doar la grâu, ci și la porumb sau floarea-soarelui. Acest lucru este clar, pentru că de ani de zile diferențele între cât produc fermierii și cât procesează fabricile din țară sunt semnificative. Și anul acesta va fi la fel, chiar dacă producția agricolă va fi mai redusă.

O afirmație care mai mult încurcă

În aceste condiții, ministrul Daea nu are rost să sugereze că statul va lua măsuri de protecție a pieței interne, pentru că nu va fi cazul. O asemenea afirmație, că exporturile vor fi sacrificate în favoarea cererii interne, nu face decât să îi bulverseze pe potențialii cumpărători de pe piețele externe, care vor fi tentați să se orienteze către alte surse de materii prime agricole.

Trebuie să fie clar. Producătorii români preferă să vândă în țară. Nu este vorba doar despre producția de materii prime agricole, ci și de producătorii de gaze naturale, de țiței sau de multe alte mărfuri. Producătorii locali vor să vândă în România nu din naționalism economic, ci pentru că, pe de o parte, piața autohtonă este conectată la prețurile internaționale, iar pe de altă parte, tranzacțiile se fac mai rapid și includ costuri de transport mai mici.

În al doilea rând, nu se știe în numele cui vorbește Petre Daea. În sensul că producția realizată este a fermierilor. Aceștia decid, în funcție de situație, cui și când vând.

Mai complicat, o parte a producției este deja contractată de fermieri către traderi. Modul de lucru din agricultura românească este binecunoscut : unele companii fac trading, adică le asigură fermierilor în avans o parte din semințele și îngrășămintele necesare, iar în schimbul acestor inputuri, traderii vor primi o cantitate din producția realizată. Așadar, marfa este preluată imediat după recoltare de către firmele de trading, care o comercializează mai departe, pe piața internă sau pe cea internațională.

Cum ar putea să îi oprească ministrul agriculturii pe fermieri sau pe traderi să vândă producția obținută la export? Evident, nu poate exista decât o singură pârghie a statului și anume blocarea exporturilor.

Dar România își asigură lejer necesarul de consum intern, chiar și în condițiile în care o parte din suprafața cultivată este calamitată de secetă, și de aceea nu are sens să vorbim acum despre o eventuală restricționare a exporturilor.

De exemplu, în anul agricol care s-a încheiat recent producția de grâu a fost de 11 milioane de tone, iar consumul intern de aproximativ 4,5 milioane tone. La porumb, producția a fost de 14 milioane, iar consumul de șapte milioane de tone. De aceea, ministrul nu trebuie să se hazardeze în afirmații. Pentru că, uneori, poate mai mult încurca decât ajuta.