Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Întrebările deceniului. De la „de ce crește prețul energiei”?, la „va accepta Norvegia să vândă mai ieftin”?

platforma_petroliera_norvegia.jpg

Platformă petrolieră în Marea Nordului, în apele teritoriale ale Norvegiei
Sursa imaginii: 
AP - Hakon Mosvold Larsen via rfi.fr

Întrebările simple sunt cele mai dificile. O astfel de întrebare este: și totuși, de ce crește prețul energiei? Este o dilemă legitimă care a primit o serie de răspunsuri neconvingătoare pentru o bună parte a publicului.

De altfel, sondajele de piață realizate în state din Europa de Vest arată că publicul nu înțelege de unde vine creșterea inflației și care este motivul creșterii tarifelor materiilor prime energetice.

O întrebare și mai complicată decât cea inițială este: ce s-a schimbat față de acum un an? Gazul tot la fel se extrage din pământ, energia tot din apă, cărbune, soare sau vânt se produce. Și atunci, de ce cresc prețurile?

Prima parte a răspunsului se referă la prețul gazului natural. În vremuri normale, se spunea că gazul are o miză geopolitică. Era repetată această sintagmă, dar dificil de înțeles. Niște semne existau: de exemplu, se afirma că România avea cel mai mare preț al gazului rusesc, din motive legate de relațiile reci dintre cele două state, ceea ce nu făcea decât să demonstreze ideea că prețul gazului era influențat de interesele geopolitice.

A venit, însă, perioada premergătoare războiului din Ucraina, atunci când, spun oficialii europeni, Rusia a început să scadă nivelul aprovizionării cu gaze a Uniunii Europene. Prețul a început să crească.

Războiul a acutizat criza gazelor în Europa. Dar, acum, situația a devenit de-a dreptul critică. Factorul economic fundamental, cum este deficitul de aprovizionare cu gaze din sursa tradițională numită Federația Rusă, s-a împletit cu un element perturbator al pieței, respectiv găsirea din mers a unor noi surse de aprovizionare cu gaz natural, sau livrări mai mari din ceea ce înainte de război erau surse alternative.

La aceste două cauze s-a adăugat și a treia și anume factorul psihologic și cel speculativ. Într-o Uniune Europeană cu un război la granițe a fost firesc ca fiecare veste proastă să mai adauge ceva la prețul gazului natural, iar speculatorii să profite de moment.

Nu  a fost nicio magie...

În acest fel, s-a ajuns ca prețul gazului să urce. Nu  a fost nicio magie, ci o perioadă în care pur și simplu, toți factorii și cei ai pieței și cei din afara ei au dus la explozia prețului.

Un lucru trebuie, însă, spus: principiile pieței au funcționat, Uniunea Europeană a „alergat” anul acesta să cumpere gaz, pentru că nu a avut suficient pentru consumul curent și pentru a-l depozita, iar vânzătorii au făcut prețul.

Rezultatul a fost că gazul natural costa în a doua jumătate a anului 320 euro MWh, față de numai 15 euro MWh, cu un an în urmă.

În ceea ce privește energia electrică, evoluția prețului a fost, în primul rând, o consecință a creșterii prețului gazului. Fenomenul a fost numit alinierea la prețul marginal, adică, energia produsă cu costuri mici s-a vândut la prețul cel mai mare, respectiv la prețul energiei electrice obținută din gazul natural scump.

Nu trebuie să ignorăm și faptul că multe state europene au un deficit de producție de electricitate sau mai precis rețeaua europeană oferă posibilitatea schimburilor în timp real, în funcție de energia generată în sistem. Un real avantaj pentru echilibrarea sistemului energetic european, dar prețul mare a devenit contagios pentru aproape statele membre.

În vremuri normale, prețul gazului îl urmărea pe cel al țițeiului, cu unități de măsură echivalente. Acum, această corelație s-a rupt, gazul natural din afara Rusiei este de cel puțin trei ori mai scump decât petrolul, ceea ce vorbește de la sine despre situația pieței.

În acest context, Uniunea Europeană are de trecut un nou hop. A propus Norvegiei, stat care a înlocuit o parte importantă din aprovizionarea cu gaze din Rusia, să găsească împreună un plafon al prețului. Deocamdată, Norvegia nu acceptă ideea de plafonare, dar factorii politici se declară deschiși pentru o negociere.

Este un test. Va accepta în cele din urmă Norvegia un preț plafonat la gaz? Sau va acționa în numele pieței și va specula momentul în care prețul este la un nivel istoric? Va conta geopolitica sau piața?

 
Rubrica Economia Reală din 30 septembrie 2022