Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Ce a mai rămas din cel mai mare zăcământ de gaze naturale din Franța

de_gaulle_gaze_naturale.jpg

Președintele Franței, generalul Charles de Gaulle, în vizită la situl industrial de la Lacq, Pirineii Atlantici, 15 februarie 1959
Sursa imaginii: 
Arhiva AFP via France24

A fost timp de 60 de ani cel mai mare zăcământ de gaze naturale exploatat din Franța. La poalele Pirineilor Atlantici, situl industrial de la Lacq mizează acum pe energiile regenerabile, o transformare accelerată care nu convinge însă asociațiile pentru protecția mediului.

Exploatarea în scop în scop comercial a încetat, dar compania Arkéma, cel mai mare angajator din bazinul industrial, cu aproximativ 7500 de angajați, continuă să exploateze aici hidrogenul sulfurat (H2S), un gaz foarte toxic și coroziv. Restul de gaz „epurat”, este folosit pe plan local.

Vârful de producție al zăcământului, exploatat din 1951 până în 2013, a fost atins în 1982. Din 2010, sursa se epuizează treptat. „Resursele se vor termina, preconizăm în 2060, dar în prezent știm că vom putea continua deoarece extragem mai puțin gaz decât era stabilit”, explică Patrice Bernos, director general al grupului de interes public ChemParc, care se ocupă de dezvoltarea complexului.

Lacq a beneficiat de o derogare de la legea care a pus capăt în 2017, explorării și exploatării hidrocarburilor în Franța. La apogeu, de exploatarea de zăcământ depindeau direct 8.500 de angajați. Astăzi au rămas doar 7.500, mai precis 24% din forța de muncă locală.

Patrice Laurent, primarul din Mourenx și al comunității municipalităților din Lacq-Orthez, militează pentru exploatarea acestor resurse bogate de gaze, mai ales în contextul crizei energetice globale. "Nu ne putem descurca fără hidrocarburi peste noapte. Este sub picioarele noastre, trebuie doar să-l extragem și să profităm de el."

Situl de la Lacq trebuie să atragă noi investitori, este de părere David Habib, deputat socialist al circumscripției electorale.

În septembrie, aleșii electoral au anunțat că întreprinderea Elyse Energy, cu sediul la Lyon, urmează să investească 350 de milioane de euro într-o unitate de producție „verde” de metanol, care va recupera dioxidul de carbon emis de fabricile locale și care ar putea asigura 110 locuri de muncă. „Oferim o soluție pentru poluatori și ne concentrăm pe (...) carbon, inevitabil , nu există alternativă”, explică Benoît Decourt, director de operațiuni al întreprinderii.

Situl industrial de la Lacq în octombrie 2013. Foto: JEAN-PIERRE MULLER AFP

"Acceptabilitate"

La sfârșitul anului 2021, o centrală fotovoltaică, finanțată de gigantul TotalEnergies, a intrat în funcțiune în zona Lacq. Compania a achiziționat un metanizator pentru producerea de biogaz, lansat în august.

„Împreună am reușit să realizăm această trecere ”, afirmă Thierry Renard, reprezentantul grupului de la Pau, miercuri, în cotidianul La République des Pyrénées.

Asociațiile pentru protecția mediului care monitorizează de ani de zile emisiile de la Lacq, sunt sceptice. „În loc să rezolvăm problema poluării existente și a pragurilor de emisie care nu sunt respectate, ni se spune că se vor implica companii mai ecologice, continuând în același timp exploatarea gazelor naturale și derivatelor”, menționează Cathy Soublès, de la Sepanso64, organizație afiliată la France Nature Environnement.

În 2018, prefectura a închis o unitate de producție Sanofi din Mourenx, după un raport al acestei asociații. Emisiile de bromopropan, substanță care face parte din compoziția valproatului de sodiu, ingredientul activ al antiepilepticului Depakine, au depășit cu mult pragurile autorizate.

„Cazul Sanofi, odată expus, a fost rezolvat în patru luni”, explică Cathy Soublès, convinsă că „industriașii știu să rezolve problemele când sunt puși la zid”. A fost deschisă o anchetă judiciară pentru punerea în pericol a oamenilor și infracțiunea de obstrucționare a unui agent autorizat.

Și angajații sunt îngrijorați. „Suntem primii expuși la agenții cancerigeni mutageni și reprotoxici”, explică Timothée Esprit, reprezentant al Confederației Generale a Muncii.

„Companiile sunt sub supravegherea Dreal (Directia Regională pentru Mediu, Planificare și Locuințe), din cauza sesizărilor și presiunilor făcute de federația de protecție Sepanso”, declară Patrice Bernos, pentru care gradul de „acceptabilitate” al populației s-a schimbat. .

„Riscul industrial era mult mai mare înainte, dar dezavantajele industriei sunt mai greu suportate astăzi”, consideră directorul general al ChemParc.

 

 

Traducere de Eremia Iulia Maria, după articolul publicat de France 24