Smochinul de Barbaria – o ”mană cerească” pentru una din cele mai sărace regiuni ale Tunisiei

„Aici este capitala smochinului de Barbaria”, declară cu mândrie Mohamed Rochdi Bannani.

Este una dintre primele regiuni din Tunisia care a investit în prelucrarea sâmburilor acestor fructe pentru a produce prețiosul și costisitorul ulei – se vinde cu 350 de euro litrul, din ce în ce mai căutat la nivel internațional pentru proprietățile sale.

Din cantitatea de smochine de pe cele 420 de hectare cultivate, se produc 2.000 de litri de ulei de sâmburi de smochin pe an, din care 95% pentru export.

"Acest fruct a făcut minuni atât pentru mine, cât și pentru comunitate. A adus prosperitate într-o zonă în care acest smochin de Barbaria era un simbol al sărăciei", spune pentru AFP M. Bannani, în vârstă de 52 de ani.

Aproximativ 30.000 de hectare, inclusiv 3.000 de hectare de smochini bio, sunt cultivate în acest orășel care se învecinează cu Algeria.

Locuri de muncă

S-au creat locuri de muncă pentru 5.000 de oameni, potrivit lui Boubaker Raddaoui, responsabil regional pentru Proiectul de acces la piețele pentru produse agroalimentare și locale (PAMPAT), susținut de Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (UNIDO).

Tunisia ocupă locul al cincilea în lume în ceea ce privește suprafețele cultivate cu smochine de Barbaria, în scop comercial, cu 117.771 ha, după Brazilia, Mexic, Etiopia și Maroc.

Țara nord-africană, care a atins o producție anuală de 550.000 de tone, se orientează acum pe producția de ulei de smochine.

Aproape 8.000 de litri au fost exportați în 2021, rezultând într-o cifră de afaceri de 5 milioane de euro, potrivit PAMPAT care, din 2013, formează producătorii și îi ajută să se organizeze în asociații profesionale.

„Exporturile au crescut cu 50% între 2019 și 2021, ceea ce spune multe”, afirmă domnul Raddaoui.

Dezvoltarea acestui sector a fost atât de rapidă, încât, dacă la începutul anilor 2000 existau doar 5 companii care se ocupau cu extragerea uleiului, în 2021 numărul acestora a ajuns la 55, dintre care 11 în regiunea Zelfen.

"Înainte, toată lumea dorea să plece din această regiune. Astăzi, nici nu se mai pune problema și toate acestea se datorează uleiului de smochine", spune Hamza Rochdi, un tânăr fermier care cultivă cele 40 de hectare de pământ al familiei sale.

„Datorită interesului tot mai mare pentru acest fruct, condițiile noastre de muncă s-au îmbunătățit”, a spus Hanane Messaoudi, care lucrează în acest domeniu de șapte ani și care este plătită în prezent cu salariul minim (aproape 500 de dinari pe lună, în jur de 150 de euro).

„Nepretențios”

Smochinul de Barbaria are avantajul de a se putea adapta la solurile aride, într-o țară în care resursele de apă se reduc vizibil.

”Nu este pretențios, se adaptează la mai multe tipuri de sol și nu are nevoie de multă apă. Acest lucru reprezintă un avantaj", subliniază domnul Raddaoui.

Pe lângă Zelfen, și regiunile Nabeul și Kairouan sunt interesate de exploatarea acestei ramuri.

Cu toate acestea, acest entuziasm este diminuat din cauza dificultăților de a intra pe piețe cele mai dinamice, precum Japonia sau Coreea de Sud.

În prezent, Mohamed Rochdi Bannani își transformă doar 20% din producția anuală (20.000 de tone de fructe) în ulei din cauza dificultăților întâmpinate în comercializarea produsului. „Piețele nu sunt 100% deschise”, spune el.

În plus, chiar dacă se vinde la un preț ridicat sub formă de produse cosmetice, „uleiul din sâmburi de smochine necesită costuri mari de producție”, declară Salim Benmiled, care în 2020 a înființat o fabrică de procesare în Thala, lângă Zelfen.

Acesta ar fi unul dintre motivele care l-a împins pe acest industriaș în vârstă de 62 de ani să exploateze și alte modalități de utilizare ale fructului, precum folosirea ca hrană pentru animale sau utilizarea semințelor pentru fabricarea făinii.

Traducere de Adriana Petrescu după un articol publicat de France24