Europa mizează pe gaz natural lichefiat

În același timp, noua situație din domeniul energiei a obligat Uniunea Europeană să își tempereze ambițiile de mediu. Țintele nu au fost modificate oficial, dar în realitate multe state membre au mărit producția de energie electrică pe bază de cărbune.

Totodată, guvernele europene au cheltuit miliarde de euro pentru a ajuta consumatorii casnici și industriali și pentru a cumpăra câteva companii de utilități.

În acest moment, încep să se vadă rezultatele în materie de import de gaze naturale lichefiate. Organizația neguvernamentală americană Global Energy Monitor a publicat un raport care arată că statele europene intenționează să dubleze capacitatea de import prin terminalele de gaze lichefiate. Astfel, de la începutul războiului din Ucraina, în Uniunea Europeană plus Marea Britanie, au fost anunțate sau relansate 26 de proiecte de terminale GNL, din care nouă doar în Germania. Anul acesta, au fost inaugurate trei terminale, în Croația, Grecia și Olanda, iar alte cinci se află în construcție în Spania, Finlanda și trei în Germania, din care unul va fi pus în funcțiune chiar săptămâna aceasta.

Toate proiectele GNL ar aduce o capacitate de import de 195 miliarde de metri cubi, suficient dacă avem în vedere că în anul 2021, înainte de război, Uniunea Europeană importa 155 miliarde de metri cubi din Rusia. Problema este că noile proiecte vor fi finalizate la întreaga capacitate abia în anul 2025 sau 2026.

Până atunci, Uniunea Europeană va trăi sub spectrul unui deficit de gaze naturale. Cel mai apropiat exemplu va fi chiar anul viitor, atunci când statele europene vor trebui să umple depozitele de gaze fără importurile din Rusia, bazându-se într-o bună măsură pe importul de gaz natural lichefiat.

Germania este într-o ofensivă rapidă în ceea ce privește construirea de terminale de gaz lichefiat. Săptămâna aceasta, va fi inaugurat terminalul de gaz lichefiat de la Wilhelmshaven, la Marea Nordului. Construcția terminalului a început în urmă cu nouă luni, iar în perioada următoare vor mai fi puse în funcțiune încă două instalații, la Lubmin, pe țărmul Mării Baltice și Brunsbuttel, pe fluviul Elba. În total, Germania va construi șase terminale prin care se va aproviziona cu o treime din cantitatea totală de gaz importată din Rusia.

Desigur, terminalele trebuie să aibă gaz, iar din acest punct de vedere, Germania s-a pus la adăpost. Adică, firma de energie cu capital de stat din Qatar și compania americană ConocoPhillips vor livra gaz către companiile germane RWE și Uniper. Aprovizionarea va începe din anul 2026, atunci când terminalul de pe fluviul Elba va fi finalizat, iar contractul  se va derula pe o perioadă de 15 ani.

Totuși, cantitatea de gaze contractată din Qatar este insuficientă, respectiv Germania va primi doar 2,7 miliarde metri cubi pe an, în timp ce din Rusia importa, înainte de război, 55 miliarde de metri cubi anual prin gazoductul Nord Stream 1, iar consumul local a fost anul trecut de 90 miliarde metri cubi pe an.

În același timp, Germania și Uniunea Europeană concurează pe piața gazului lichefiat cu statele asiatice, precum Japonia, China sau Coreea de Sud. Numai că țările asiatice sunt dispuse să încheie acorduri pe termen lung, cum este, de exemplu, China care a semnat un contract cu Qatar pe o perioadă de 27 ani.

În context, acordul semnat ieri la București pentru construcția un cablu submarin care să transporte energie electrică din Azerbaidjan, prin Georgia până în România și apoi spre Ungaria este și el un proiect important pentru Uniunea Europeană. Este încă o dovadă că Europa își caută surse energetice alternative la cele rusești.