UE nu are încă un răspuns la IRA

Ursula von der Leyen a vorbit în 17 ianuarie la Forumul Economic de la Davos despre necesitatea unui fond european de solidaritate, cu toate că țara sa, Germania, nu este favorabilă ideii.  

Aceasta ar fi soluție structurală pe termen mediu, de gândit acum când UE se află la jumătatea cadrului sau financiar 2020-2027. Ea ar aduce un plus de resurse disponibile înaintea începerii proiectelor, ar avantaja inovația și bineînțeles s-ar axa pe proiecte cu mare impact ecologic. 

Subiectul a fost discutat și de miniștrii UE de finanțe reuniți în paralel la Bruxelles.  

Intre timp, von der Leyen a precizat că este nevoie și de un ajutor de urgență, bine gândit, pentru care nu s-au efectuat încă studiile de necesitate.  

Acest fond , numit formal „fond de suveranitate”, pe modelul împrumuturilor de ajutor mutual, ar proveni de fapt cu precădere din bugetele statelor care contribuie cel mai mult la bugetul UE. 

Numite și ‚austerele’, acestea (Suedia, Germania, Olanda, Finlanda și Austria) sunt și cele al căror triplu A au făcut posibile împrumuturile cu dobândă mică pentru relansarea economică a UE post Covid 19 (PNRR). 

Austerele nu văd deci cu ochi buni ideea Comisiei Europene. Ele privilegiază pista folosirii într-un prim timp a resurselor nefolosite din bugetul UE.  

De altfel, nici în cadrul colegiului celor 27 de comisari europeni nu toată lumea gândește la fel și , cu toate că nu ar trebui să fie așa, fiecare susține de fapt punctul de vedere al țării sale.  

Ajutoare de stat 

Tot executivul de la Bruxelles avansează și pista flexibilizării acordării ajutoarelor de stat.  

Aici intervin două scoli de gândire. Franța , prin comisarul pieței interne Thierry Breton, ar vrea ca această practică să se întindă pe mai mulți ani, până prin 2030. Dar comisarul european al concurenței, daneza Margrethe Vestager, ar vedea aceasta doar ca pe o soluție pe termen scurt. 

Dar ajutoarele stat, pe termen lung sau scurt, trebuie să meargă în paralel cu stabilirea amintitului fond și să nu creeze fragmentari ale pieței. Precizarea aceasta vine de la un al treilea comisar european, cel al economiei,  italianul Paolo Gentiloni. 

Si ne lovim din nou de ideile Parisului (de data aceasta sprijinite și de Berlin) care nu iau în considerare diferența de resurse de la un stat membru la altul. Este limpede că România sau Polonia nu au acum posibilitatea de a acorda ajutoare de stat la nivelul Franței și nicidecum al Germaniei.  

Franța bineînțeles spune că este o idee pentru UE 27 sprijinită de toată statele UE; asta afirmă ministrul francez de finanțe Bruno Le Maire, dar situația este mai nuanțată.  

Iar austerele, cărora în mod abil li se alătură și Polonia, văd în ajutoarele de stat, care să incite la o producție de masă și posibile efecte negative, ca fragmentarea pieței (de care am amintit) printr-o întrecere periculoasă între statele ce pot acorda subvenții din ce în ce mai mari. Ele amintesc și de o posibilă încetinire a dezvoltării regionale.  

In fine, Thierry Breton avansează și ideea favorizării producției europene dar nu ca pe o măsură protecționistă de tip american (Buy American). Nu un Buy European are el în vedere, ci o schemă pe modelul Buy made in Europe – o mică atenție îndreptată spre China.  

Intre timp, o reuniune prevăzută în această săptămână a vice președintelui Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis, cu ministrul american al comerțului , Katherine Tai, a fost anulată.