Lipsa gazelor naturale pentru centralele electrice din Iran are un alt efect secundar, dincolo de frigul și întunericul din Iran. Poluarea aerului cu elemente toxice. Confruntate cu o penurie masivă, autoritățile iraniene au pus în funcțiune motoarele din centrale, pentru a genera cât mai multă energie electrică prin arderea „mazutului”, un fel de păcură poluantă, ieftină și de calitate scăzută.
Cu toate acestea, mulți oficiali iranieni au negat vehement arderea de mazut. Dariush Gollizadeh, unul dintre adjuncții Departamentului pentru Mediu, a declarat pe 9 octombrie 2022: „Nu avem în plan să ardem mazut in centralele electrice, anul acesta”. Și Parviz Sarvari, membru al consiliului local din Teheran, a declarat pe 16 decembrie 2022: „Centralele nu ard mazut în provincia Teheran”.
Termeh (nu este numele ei real) este expert în probleme de mediu din Teheran. Ea explică faptul că fumul care face „irespirabil” aerul din orașele iraniene provine, parțial, de la centralele electrice care ard mazut, în ciuda negărilor autorităților.
„Autoritățile neagă, dar nivelurile maxime de poluare ale aerului din sudul Teheranului și din multe alte orașe din apropierea centralelor electrice indică faptul că acolo se arde mazut. În ultimii ani, unele centrale electrice mai ardeau din când în când mazut, atunci când nu dispuneau de suficient gaz, dar în acest an aproape toate centralele par să ardă neîntrerupt doar mazut. Calitatea proastă a aerului din acest an este un alt indiciu al acestui lucru”, spune ea.
Nivelurile mai mari de PM2,5 și PM10 din aer nu pot avea altă cauză, decât arderea mazutului [Nota editorului: PM2,5 și PM10 sunt particule microscopice care poluează aerul și care pot pune în pericol sănătatea umană, atunci când sunt prezente în aer la niveluri ridicate. Aceste particulele minuscule reduc vizibilitatea și, atunci când nivelurile sunt ridicate, fac aerul să pară tulbure]. Ultima zi în care calificativul calității aerului din Teheran a fost „curat”, a fost 28 martie 2022. Potrivit unui studiu al Universității din Teheran, cel puțin 40.000 de iranieni mor în fiecare an din cauza poluării cu PM2,5.
Contrar afirmațiilor autorităților, echipa Observers a France 24 a reușit să găsească dovezi ale utilizării masive a mazutului în numeroasele centrale electrice din Iran, confirmând bănuielile lui Termeh și altor ecologiști iranieni, formate pe baza imaginilor și datelor din satelit.
Mazutul scoate un fum alb, dens, atunci când arde, în timp ce vaporizarea, care are loc atunci când este ars gazul natural, pare aproape invizibilă.
Diferența este evidentă atunci când sunt comparate imagini din satelit ale gurilor de ventilație ale unei centrale electrice din Iran din ianuarie 2023 (când autoritățile au fost acuzate de ardere de mazut) și din vara anului 2022.
În vara anului 2022, deasupra coșurilor de fum al centralei nu pot fi văzute urme de fum alb, dar în ianuarie 2023, fum alb dens este vizibil în imaginile din satelit.
Termeh continuă să explice: „Arderea mazutului într-o cantitate atât de mare are un impact semnificativ asupra mediului înconjurător. Când mazutul este ars, centralele electrice eliberează particule fine care sunt foarte periculoase pentru toate ființele vii. Mazutul conține cantități semnificative de sulf și eliberează în aer, atunci când este ars, dioxid de sulf toxic. Aceste substanțe chimice toxice nu sunt doar periculoase pentru oameni, animale și plante, dar provoacă și ploi acide. Și, din păcate, nu știm cu adevărat cât de mare este problema, pentru că nu există studii extinse în acest sens, pentru întreg Iranul. Avem doar câteva măsurători aleatorii ale poluării de la arderea mazutului. Potrivit unui studiu, de exemplu, concentrația de dioxid de sulf din aer în Isfahan ajunge la 1200 ppm în mai puțin de 24 de ore, când centrala electrică din Isfahan arde mazut, în timp ce norma este de 50 ppm”.
Echipa Observers a France 24 a analizat și datele preluate de la detectoarele satelit, capabile să măsoare nivelurile de dioxid de sulf din aer. S-a comparat prezența dioxidului de sulf din orașele din Iran în vara anului 2022 și ianuarie 2023.
Termeh mai explică faptul că stratul gros de poluare a aerului de peste Teheran, și multe alte orașe, îmbolnăvește oamenii. Mersul pe stradă este dificil, orice activitate fizică este insuportabilă, iar tusea, durerile de cap și greața sunt doar câteva dintre efectele pe termen scurt. Cancerul și multe alte probleme de sănătate mai grave pe termen lung sunt inevitabile. Iar acesta este rezultatul deceniilor de gestionare proastă a tuturor sectoarelor acestei țări, care nu poate fi inversat prin câteva schimbări limitate.
Pentru a rezolva problema poluării aerului în Iran este nevoie de o nouă abordare a producției de energie, o trecere la surse de energie curată, iar aceste schimbări necesită deschidere către lumea exterioară, investiții și tehnologie străine. Acest lucru nu se va întâmpla în Iran, decât dacă există o schimbare politică.
Reza Gheibi, jurnalist specializat în economie, explică lipsa producției de gaze în Iran: „Gospodăriile iraniene consumă peste 700 de milioane de metri cubi de gaz natural pe zi, în timp ce producția este de 850 de milioane de metri cubi. Aceasta înseamnă că centralele electrice și multe alte industrii care consumă gaze rămân fără energie. În multe fabrici, producția fie este oprită, pentru că nu au gaz, fie ard mazut”.
El mai spune că în momentul în care uzinele nu mai funcționează, există mai puține produse pe piață, ceea ce înseamnă că prețurile continuă să crească. Imaginea de ansamblu este și ea sumbră. Întrucât, pe de o parte, nu există bani pentru întreținerea și modernizarea sistemelor și, pe de altă parte, consumul este în creștere, penuria de gaze și energie nu numai că va continua, ci se va agrava în timp. Pentru a schimba această situație, Iranul are nevoie de peste 80 de miliarde de euro, potrivit estimărilor oficialilor iranieni.
Traducere și adaptare de Andrei Paraschiv de pe pagina în limba engleză a France 24.
Revista Presei
Presa Românească
Top articole
