Un plan cleantech UE care ține pasul cu cel american?

Planul propus acum merge în paralel cu un altul, așa numit „plan de suveranitate” care va fi pus la punct până în vara viitoare. 

Cel de acum propune relaxări fiscale și subvenții îndreptate mai ales catre industria verde (cleantech) pe care Planul SUA de Reducere a Inflației (IRA) o încurajează în mod deosebit. 

Fără o acțiune UE rapidă și mai multe firme europene ar putea părăsi continentul pentru a se stabili în SUA care le oferă deja condiții fiscale foarte avantajoase. 

Prin urmare Comisia Europeană propune redirecționarea unor fonduri europene existente pentru îndeplinirea până în 2030 a unor obiective industriale ecologice.

La fel, un nou cadru de temporar de criză și de tranziție este propus pentru flexibilizarea ajutoarelor de stat care să meargă cu precădere tot în industria verde. Parte a acestei flexibilizări o reprezintă și posibilitatea de a nu mai informa Bruxelles de fiecare dată când un ajutor de stat este acordat. 

Acest aspect este unul controversat întrucât vestea bună a posibilității ajutoarelor de stat vine cu una mai puțin bună: nu toate statele UE sunt în măsură să acorde ajutoare robuste ceea ce va duce repede la un dezechilibru al pieței interne. România este conștientă, se pare, de acest acest risc – după cum afirmă unele surse europene. 

Ajutoare de stat inegale

Fragmentarea pieței interne și concurența neloială sunt primele riscuri la care ne putem gândi având în vedere gradul diferit de dezvoltare economică a statelor membre UE. 

Franța ar vrea ca practica subvențiilor să se întindă pe mai mulți ani, până prin 2030 – de unde și propunerea Comisiei care fixează drept țintă această dată. Dar alte state spun că ar trebui gândit ceva mai eficient și deci pe termen scurt.

Iar ajutoarele stat, pe termen lung sau scurt, trebuie să meargă în paralel cu stabilirea amintitului fond de suveranitate și să nu creeze fragmentari ale pieței. Problema e că acest fond ar trebui finanțat cu precădere din bugetul austerelor UE care au subvenționat deja fondurile post Covid19. 

Dar ne lovim din nou de ideile Parisului (de data aceasta sprijinite și de Berlin) care nu iau în considerare diferența de resurse de la un stat membru la altul. Este limpede că România sau Polonia nu au acum posibilitatea de a acorda ajutoare de stat la nivelul Franței și nicidecum al Germaniei. 

Apoi, țările austere – ca Danemarca, Olanda, Austria cărora în mod abil li se alătură și Polonia, văd în ajutoarele de stat care să incite la o producție de masă și posibile efecte negative. 

Ar putea fi vorba despre fragmentarea pieței prin o întrecere periculoasa între statele ce pot acorda subvenții din ce în ce mai mari și deci și o posibilă încetinire a dezvoltării regionale. 

Iar Cehia, Finlanda, Danemarca, Estonia, Irlanda, Austria și Slovacia au trimis o scrisoare la Bruxelles prin care atrag atenția riscului de a acorda ceea ce ele numesc „subvenții permanente sau excesive și neclar direcționate”. 

In fine, Comisia  avansează și ideea favorizării producției europene dar nu ca pe o măsură protecționistă de tip american (Buy American). Nu un Buy European s-ar avea în vedere, ci o schemă pe modelul „Buy Made in Europe” – o mică atenție îndreptată spre China.