În numele solidarității

Directorul executiv al Exxon a adus o nuanță cu privire la profitul record de anul trecut: a precizat că a fost în mod evident o conjunctură de piață favorabilă, dar a reamintit că firma americană a  făcut investiții contraciclice, adică în perioada pandemiei, atunci când prețurile erau foarte mici, iar cererea pieței era scăzută. Investițiile din urmă cu câțiva ani au făcut posibil ca în momentul redresării economiei și a revenirii cererii compania să poată să crească vânzările.

Exxon nu este o excepție. Chevron a înregistrat un profit net de 35,5 miliarde de dolari, mai mult decât dublu față de anul precedent. Ce fac companiile americane cu un profit atât de mare, într-un moment în care se află în vizorul opiniei publice și a decidenților politici? De exemplu, Exxon a anunțat că a inițiat proiectul unor investiții de câteva miliarde de dolari cu scopul de a decarboniza o parte din activitățile de rafinare pe care compania le are în Statele Unite ale Americii. Proiectul este în faza de studiu, iar decizia finală privind investiția va fi luată anul viitor. Investiția are ca obiectiv captarea a șapte milioane de tone de dioxid de carbon pe an din procesul industrial de producere a hidrogenului, gaz care este utilizat în cantități mari în rafinării. Cantitatea stocată de carbon echivalează cu emisiile anuale a 3,5 milioane de mașini.

Proiectul Exxon va beneficia de facilitățile oferite de legea americană de reducere a inflației care își propune să încurajeze dezvoltarea de proiecte de energie regenerabilă și cu emisii scăzute de carbon. Deci, legislația americană încurajează investițiile.

În Europa, compania franceză Total își va publica rezultatele anuale peste câteva zile. Este previzibil că ele vor atinge un nivel substanțial, pentru că, în primele nouă luni ale anului trecut, profitul net al firmei franceze a fost de 17 miliarde dolari, cu aproape 70% mai mult decât în anul precedent.

Drept urmare, grupul Total a estimat că va plăti, în total, un miliard de euro în contul contribuției de solidaritate. Compania franceză are activități de rafinare în Franța, Belgia, Germania și Luxemburg și de explorare și producție în Țările de Jos și Danemarca.

Riscând să supere pe toată lumea, preșdintele-director general al Total a explicat că activitatea de rafinare a fost în ultimii ani pe minus, adică a pierdut bani. Acum, când compania a trecut pe plus toată lumea îl consideră superprofit și îl suprataxează, când de fapt este vorba doar despre profit.

Șeful Total a completat cu încă o cifră și anume 33 miliarde de dolari, care reprezintă totalul taxelor și impozitelor plătite la nivel mondial, ceea ce plasează compania între primele 10 din lume în ceea ce privește plățile făcute către bugetele statelor. Președintele grupului francez nu are de gând să conteste contribuția de solidaritate introdusă prin regulament european, dar declară că firma va micșora nivelul investițiilor.

În România, încă se mai așteaptă clarificări de la Comisia Europeană pentru a vedea dacă societățile din domeniu energetic se califică la plata contribuției de solidaritate, pe care, de altfel, o plătesc deja, dar sub o altă formă și sub o altă denumire.

Și pentru ca situația să fie și mai complicată, Marcel Ciolacu, președintele PSD, a anunțat că are intenția, probabil, când va fi prim-ministru, să crească impozitarea capitalului și să scadă taxarea muncii. Tot în numele solidarității, dl. Ciolacu își propune să introducă o taxă de 1% din cifra de afaceri pentru companiile cu venituri anuale de peste 100 milioane de euro și care calculează un impozit pe profit mai mic decât 1% din cifra de afaceri. Marea întrebare este: până unde se poate merge fiscal în numele solidarității?