Rothschild spune “adio” Bursei din Paris. După 185 de ani

De ce renunță Rothschild la piața de capital? Este o întrebare la care au încercat să răspundă analiștii economici la aflarea veștii că holdingul Concordia pregătește delistarea. Cu atât mai mult cu cât familia este pe Bursa franceză din anul 1838, prin compania pe care o deținea numită Paris Orléans.

A fost nevoie să treacă 185 de ani pentru ca Rothschild să iasă din piața de capital. Explicația inedită pe care o dau reprezentanții holdingului Concordia este că Bursa este bună atunci când ești acolo de mai mult de un secol, dar este și mai bine când te poți descurca fără ea. Desigur, această înțelepciune vine într-un moment în care bursa a făcut mai multe necazuri decât bucurii, în sensul că, anul trecut, majoritatea acțiunilor cotate au scăzut în mod constant.

La fel de adevărat este că activitățile băncii Rothschild, respectiv, fuziuni și achiziții, consultanță în private equity și private banking, nu necesită prezența la bursă, performanțele fiind evaluate pe termen mediu și lung și mai puțin pe baza fluctuațiilor zilnice ale cotațiilor. Rothschild nu mai este demult o stea bursieră, într-o epocă în care companiile de tehnologie se află în atenția investitorilor. Dar, fără îndoială, renumele familiei rămâne puternic, iar istoria cu care se confundă poate fi privită ca o adevărată lecție de economie și de viață.

Istoria afacerii Rothschild începe în Franța în anul 1838...

... atunci când se înființează compania de căi ferate care administra ruta Paris-Orléans. O sută de ani mai târziu, firma este naționalizată, împreună cu alte cinci întreprinderi feroviare, pentru a se forma societatea națională de căi ferate. Era prima naționalizare prin care au trecut afacerile familiei Rothschild. După naționalizarea din 1938, firma mai avea doar active imobiliare, iar după al doilea război mondial, familia a lansat o afacere bancară în Franța.

A doua naționalizare, mai dureroasă pentru Rothschild, are loc în anul 1981. Atunci, președintele François Mitterrand, guvernul de stânga și Parlamentul înaintează și adoptă legea pe baza căreia se naționalizează cinci mari grupuri industriale franceze, 39 de bănci, printre care și cea deținută de familia Rothschild și două companii financiare.

Ideea pare generoasă, aceea de a interveni masiv și direct în funcționarea economiei, dar nu poate rezista pe termen lung. Revenirea dreptei politice la putere, în anul 1986, aduce un proces de privatizare a companiilor naționalizate în anul 1982.

Familia Rothschild pierde în 1982 o bancă, dar primește 500 milioane de franci francezi care sunt împărțiți între acționari. Doi veri, Eric și David pleacă la drum în afaceri cu 30 milioane de franci. Poate fi o sumă bună pentru o avere personală, dar insuficientă pentru o afacere de anvergură.

În aceste condiții, cei doi se hotărăsc să nu mai meargă pe ideea unei bănci comerciale, ci creează o firmă specializată în gestionarea portofoliilor financiare și, de asemenea, se întorc la vechiul nume Paris-Orléans. Iar alegerile din anul 1984, care aduc o coabitare a președintelui Mitterrand cu dreapta politică, schimbă atmosfera de business și permit ca banca Rothschild să reapară sub acest nume.

Banca și-a păstrat până astăzi domeniile de activitate de nișă și s-a consolidat. De-a lungul timpului, la Rothschild, au lucrat o serie lungă de economiști apropiați de premieri sau președinți francezi sau chiar viitori oameni politici. Însuși Emmanuel Macron, actualul președinte al Franței, fiind pentru o vreme director în bancă înainte de a deveni secretar general la Palatul Elysée, în anul 2012.

Povestea familiei Rothschild și afacerile continuă. Doar că peste câteva luni, familia va spune „adio” bursei de la Paris. După 185 de ani.