Va rezolva creșterea vârstei de pensionare problema angajării seniorilor în Franța? (analiză RFI)

Dezbaterile privind reforma pensiilor s-au concentrat pe angajarea persoanelor în vârstă, al cărei nivel, în Franța, este scăzut.

„Franța se numără printre țările în care rata de ocupare a forței de muncă după vârsta de 60 de ani este cea mai scăzută”, a declarat Hervé Boulhol, economist la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), cu sediul la Paris.

Doar 65% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani din Franța sunt angajate, potrivit institutului național de statistică al Franței, Insee.

Reforma pensiilor propusă de guvern ar crește vârsta minimă de pensionare de la 62 la 64 de ani. Mai mulți oameni lucrând mai mult timp înseamnă mai mulți bani în fondul de pensii și o întârziere a plăților, astfel reducându-se presiunea asupra finanțelor sistemului.

Dacă nu se face nimic, Guvernul spune că fondul va ajunge la un minus de 15, până la 20, de miliarde de euro până în 2030.

Având în vedere ratele mai mari ale șomajului în rândul persoanelor în vârstă, există îngrijorări că reforma va împinge și mai mulți vârstnici să apeleze la fondurile de ajutor de șomaj.

Cu toate acestea, Boulhol spune că reformele anterioare care au ridicat vârsta de pensionare nu au avut acest impact.

„Pe baza experiențelor anterioare, rata șomajului la persoanele în vârstă nu crește”, a spus acesta pentru RFI.

În fapt, spune economistul, există dovezi care sugerează faptul că creșterea vârstei minime de pensionare ridică rata de angajare a seniorilor.

„Poate că unul dintre obiectivele acestei reforme a pensiilor este acela de a avea un impact asupra economiei generale, de a avea mai mulți oameni care lucrează după vârsta de 60 de ani”.

Rata de angajare a seniorilor – în creștere

Reformele pensiilor se bazează pe modele și inferențe economice și demografice, iar Boulhol atenționează că este dificil de prezis ce se va întâmpla, cu sau fără reformă.

Dar economistul spune că există o creștere a ratei de angajare a persoanelor cu vârste între 55 și 59 de ani în ultimele două decenii, de la mai puțin de 50% la aproape 75%, peste media OCDE.

Angajarea celor cu vârsta cuprinsă între 60-64 de ani a crescut, de asemenea, de la 10% la 33%, deși este încă cu 20% mai mică decât media OCDE.

„Este o creștere semnificativă, cu o accelerare după 2011, potențial corelat cu reformele anterioare ale pensiilor”, a spus Boulhol.

Fostul președinte Nicolas Sarkozy a promovat în 2010 o reformă a pensiilor, prin care vârsta de pensionare a fost ridicată de la 60 la 62 de ani, iar legea Touraine din 2014 a mărit numărul de ani de muncă necesari pentru o pensie completă, de la 40 la 42 de ani.

Boulhol recunoaște că creșterea vârstei de pensionare este doar un factor care contribuie la creșterea numărului de locuri de muncă pentru persoanele în vârstă. Mai multe femei în forța de muncă, în ultimii 20 de ani, a înseamnat o creștere a numărului total de angajați. Oamenii au, de asemenea, o stare generală de sănătate mai bună și sunt capabili să lucreze mai mult timp.

Dar date din alte țări și cele rezultate în urma propriilor reforme arată că „dacă se crește vârsta de pensionare, acest lucru pare să aibă un impact semnificativ asupra vârstei la care oamenii își iau pensia”, potrivit Boulhol.

Cu toate acestea, aproape o treime dintre francezi se pensionează înainte de actuala vârstă minimă, de 62 de ani, ceea ce se datorează schemelor speciale de pensionare pentru mecanici de tren, ofițeri de poliție și alte locuri de muncă specifice.

Ridicarea vârstei la 64 de ani ar putea reține oamenii pe piața muncii, să contribuie la fondurile de pensii, încă un an sau doi.

„Acest lucru nu ar înseamna că toți oamenii în cauză ar rămâne angajați. Unii oameni se străduiesc să rămână pe linia de plutire”, spune Boulhol. 

Reformă inegală

Această străduință îi preocupă chiar și pe cei care susțin reforma pensiilor, precum deputatul Barbara Pompili, fost ministru al mediului în guvernul lui Macron. Ea a declarat pentru RFI că nu poate vota reforma așa cum este scrisă în prezent.

„Va trebui să găsim măsuri pentru a compensa inegalitățile generate de ridicarea vârstei de pensionare”, a spus ea.

Pompili și alți disidenți din partidul său au propus amendamente pentru a „îmbunătăți” legislația, în special pentru a lua în considerare carierele de lungă durată, locurile de muncă dificile și pentru a aborda problema angajării persoanelor în vârstă.

Legislația de reformă inclunde, în prezent, un indice care impune companiilor să raporteze câți vârstnici au ca angajați.

Din 2019, companiile care angajează 1.000 de persoane sau mai mult trebuie să facă publice acele date.

Legislația reformei pensiilor ar impune și companiilor cu 300 de angajați sau mai mult să publice datele statistice, care ar fi sancționate dacă nu ar face acest lucru.

Reprezentanții angajatorilor se tem că acest lucru va fi o povară prea mare și ar putea duce la sancțiuni pentru companiile care nu angajează destui seniori.

„E nevoie de măsuri coercitive”

Sindicatele spun că propunerea legislativă nu pune suficientă presiune pe companii, iar Pompili este de acord.

„Ne-am oprit la mijlocul drumului, în ceea ce privește reforma angajării seniorilor”, a spus aceasta.

Indicele propus depinde de companiile participante și nu este coercitiv.

„Propunem măsuri coercitive pentru companiile care nu respectă o cotă de angajați seniori”, a argumentat Pompili, deși nu îi place conceptul de cote pentru angajații mai în vârstă, deoarece conotează că aceștia ar fi o povară.

„Vârstnicii au abilități și experiență care pot fi transmise mai departe, iar acesta este un avantaj”, a spus ea. „De noi depinde să găsim instrumentele potrivite pentru a transforma acest fapt într-o resursă.”

Pe măsură ce protestele continuă, este puțin probabil ca guvernul să renunțe la ridicarea vârstei de pensionare la 64 de ani, deși detaliile reformei vor fi discutate în Adunarea Națională, începută pe 6 februarie.

Traducere și adaptare de Andrei Paraschiv de pe pagina în limba engleză a RFI.