Banca Mondială a intrat „la mijloc” în scandalul pensiilor speciale

Partea rea a utilizării consultanței este aceea că politicienii pot să dea vina, în cazul unui proiect care îi nemulțumește pe viitorii pensionari, pe instituția care a elaborat propunerea legislativă. Sau chiar pot să respingă unele măsuri propuse de Banca Mondială.

Chiar așa se și întâmplă. Deja unii politicieni nu pot accepta proiectul Băncii Mondiale. Într-un fel consultanța este alibiul perfect pentru a refuza unele schimbări, nepopulare, care au fost propuse. Cu o singură mare problemă și anume aceea că, totuși, reforma pensiilor este o condiție impusă prin PNRR și drept urmare refuzul de a aplica propunerile consultantului ar putea fi penalizat prin blocarea totală sau parțială a finanțării europene.

Dacă Banca Mondială știa în ce „se bagă” prin consultanța referitoare la reforma pensiilor probabil că s-ar fi gândit de două ori înainte de a lua proiectul. Până acum, în România, nicio forță politică nu a avut curajul să facă reformă. În plus, sistemul public de pensii are în centru o „nucă tare” pe care nimeni nu a putut să o „spargă” și anume pensiile speciale.

În ceea ce privește așa-numitele pensii speciale, politicienii au spus foarte multe și au făcut foarte puține. Nu au definit pensiile speciale, nu le-au impozitat, nu au schimbat legislația și nu le-au adus într-o zonă de contributivitate. Politicienii nu au făcut nimic, nu pentru că nu se putea face ceva, ci pentru că le-a fost teamă de reacția celor afectați de schimbări.

Deocamdată, raportul de consultanță al Băncii Mondiale referitor la reforma pensiilor nu este public. Dar, pe surse, mass-media a prezentat câteva elemente. Banca Mondială „a călcat pe câteva mușuroaie”.

Adică, a propus o serie de schimbări mult-așteptate, dar de care se tem politicienii români. Surse mass-media arată că Banca Mondială a propus ca pensiile militarilor și polițiștilor să se calculeze la 45% din solda din ultimul an de activitate sau 65% din venitul mediu din întreaga carieră. Ar fi o variantă mai restrictivă față de actuala prevedere legislativă care permite ca pensia să fie în valoare de 80% din ultimul venit de natură salarială. Trebuie spus că orice schimbare a sistemului de calcul se referă la viitor, la momentul adoptării unei noi legi și nu la trecut, la actualele pensii, așa cum ar fi tentată să creadă o parte a publicului.

În același timp, reforma insistă pe aplicarea contributivității pentru salariile aflate în plată și apoi raportarea pensiei la nivelul de contribuție. La acest capitol, situația este complicată. În primul rând, există și acum în cadrul soldelor și salariilor și implicit în pensiile speciale un procentaj de contributivitate. Foarte ciudat este că nimeni nu precizează clar care este cota din salariu, pentru care se achită contribuția de asigurări sociale.

În al doilea rând, suntem într-o situație paradoxală și anume introducerea contributivității ar crește cheltuielile statului. Iată un exemplu ipotetic. La un salariu de 100 de lei plătit de stat militarilor, polițiștilor, magistraților, funcționarilor Curții de Conturi și tuturor celor care au pensii speciale, statul va trebui să mai plătească încă 24 de lei în contul contribuției de asigurări sociale. Pentru actualii pensionari ar fi „mană cerească”, pentru că ar crește veniturile fondului de pensii, pentru stat, însă, ar însemna o cheltuială mare pe care ar trebui să o acopere din împrumuturi.

Așadar, după cum era de așteptat, schimbarea sistemului public de pensii se află între profesionalismul Băncii Mondiale și frica de reforme a politicienilor români. Este previzibil cine va avea câștig de cauză.