Când cheltuiești oricum prea mult cu vacanțele bugetarilor, te gândești să le plătești și pe cele ale privaților

De câțiva ani buni, salariații din sectorul bugetar primesc tichete de vacanță. Astfel, un voucher de vacanță în valoare de 1.450 lei acordat pentru 1,2 milioane de angajați din sectorul public reprezintă un efort bugetar de aproximativ 350 milioane de euro anual.

Trebuie să fim realiști. Pentru unele familii de bugetari, în care ambii soți lucrează la stat, tichetele au ajuns să ofere un fel de vacanțe de mâna a doua. Adică, prima opțiune este o vacanță peste hotare, pe bani, urmată de o vacanță în țară, pe gratis, pentru a folosi tichetele oferite de stat. Chiar dacă suma unui tichet nu pare mare, pandemia, respectiv reportarea voucherelor pentru anul următor, și numeroasele familii de bugetari au făcut ca, în multe situații, voucherele de vacanță să fie chiar în exces.

Este momentul ca tichetele de vacanță să fie extinse și pentru sectorul privat? Răspunsul este nu. Argumentul important este acela că voucherele ar costa prea mult, respectiv de aproape patru ori mai mult decât cele pentru bugetari, ceea ce ar însemna 1,4 miliarde de euro pe an, adică, între șase și șapte miliarde de lei. Sincer, este de neimaginat ca un buget care trebuie să își reducă deficitul, în virtutea procedurii de deficit excesiv sub care se află, să găsească surse pentru cheltuieli suplimentare de șase-șapte miliarde de lei pentru vacanțe.

Mai ales că, în acest moment, sectorul privat poate acorda tichete de vacanță, în limita a șase salarii minime, dar din bugetul companiei și cu deductibilități fiscale prevăzute de legislație. Din cauză că indiferent de facilități, tichetele sunt totuși suportate din bugetul companiei, voucherele de vacanță nu au avut o prea mare priză în sectorul privat. Mai exact, nu există o statistică oficială care să arate câte companii private oferă tichete de vacanță. Este, însă, ușor de bănuit că voucherele au fost înglobate în pachetul salarial acordat de unele companii cu capital privat.

Marea schimbare pe care o prevede proiectul de lege este că bugetul de stat ar plăti vacanțele în țară și pentru salariații din sectorul privat, nu doar pentru cei de la stat. În aparență, ar fi un binevenit tratament egal. În realitate, însă, costurile ar fi insuportabile.

În plus, totul ar deveni de domeniul absurdului. În condițiile în care sectorul de hoteluri și restaurante (HORECA) are deja o piață anuală de 1,8 miliarde de lei, valoarea tichetelor consumate în țară, dacă s-ar mai adăuga încă șase-șapte miliarde de lei (voucherele din sectorul privat), HORECA ar trebui să nu mai facă nicio investiție, nicio campanie de marketing, ci ar aștepta să vină turiștii cu bonuri. Adică, cererea de consum ar fi absurd de mare încât sectorul HORECA ar vinde stând cu mâinile în sân. Ceea ce, în mod evident, ar fi un comportament anti-economic, acela de a oferi o piață enormă unor jucători care pot să o fructifice fără un minim efort.

Din acest motiv, spuneam că o lege care să plătească de la buget tichetele de vacanță ale sectorului privat este absurdă. Și din punctul de vedere al bugetului, al creșterii deficitului, și din punctul de vedere al mecanismului de piață, prin oferirea unor venituri sigure, stabile și exagerate unor companii din domeniul turismului.

În mod normal, un stat responsabil ar căuta soluții pentru a reduce factura vacanțelor oferite bugetarilor. O posibilitate ar fi, de exemplu, oferirea unui tichet per familie și nu pentru fiecare angajat. În concluzie, petrecerea bugetarilor ar trebui limitată și în niciun caz extinsă și pentru angajații din sectorul privat.