Prețurile țițeiului, gazului, materiilor prime agricole au scăzut spectaculos. Inflația ce face?

Scăderea prețului țițeiului a fost pusă pe seama mai multor factori: turbulențele de pe piețele financiare apărute o dată cu falimentul băncii americane SVB, incertitudinile macroeconomice, presiunile inflaționiste, prognozele de creștere economică și continuarea războiului din Ucraina. Dar, aceste explicații sunt atât de previzibile, încât devin, uneori, incorecte.

De exemplu, presiunile inflaționiste s-au atenuat semnificativ, iar cea mai bună dovadă în acest sens este chiar evoluția prețurilor țițeiului și a gazului natural, care se află la un nivel mai scăzut decât înainte de începerea războiului din Ucraina. De asemenea, prețurile materiilor prime agricole au coborât mult față de vîrful înregistrat anul trecut. Cu alte cuvinte, toate prețurile materiilor prime importante, țiței, gaze naturale, grâu, porumb, floarea soarelui, s-au întors la cifre scăzute. Ceea ce atenuează foarte mult așteptările de creștere privind inflația din următoarele luni.

Este adevărat că, la nivelul economiei mondiale, spectrul recesiunii a dispărut ca prin farmec, iar acest lucru induce ideea unei cereri mai mari de țiței, ceea ce ar trebui să conducă la o creștere a prețului. Dar, deocamdată, cererea nu își face simțită prezența.

Au fost analiști financiari care au pus scăderea prețului țițeiului pe seama mutării investitorilor de pe piața de capital, acolo unde au apărut efectele căderii băncilor, către mărfuri. Dar, este puțin probabil să se fi întâmplat acest lucru, pentru că o cerere mai mare ar fi dus la o creștere a prețului, în timp ce, în realitate, prețul a scăzut.

Sunt atât de mulți factori care pot influența piața, încât orice explicație este luată în serios. Spre exemplu, ministrul energiei din Arabia Saudită atrage atenția, în contextul scăderii prețului țițeiului, asupra lipsei de investiții, la nivel mondial, în capacități de producție, adică de extracție a „aurului negru”. După cum se vede, fiecare trage „spuza pe turta lui”.

Cert este că prețurile care au creat puseul inflaționist, țiței, gaze și, apoi, materii prime agricole, s-au întors, toate, la un nivel mai mic decât înainte de război și chiar la valori mai scăzute decât în trimestrul IV 2021, momentul considerat de start a creșterii ratei inflației.

Așadar, condițiile inflaționiste au dispărut. Dar, oare, definitiv? Răspunsul la această întrebare este dificil, pentru că prognozele optimiste se confruntă cu cele negative și din acest amestec fiecare își alege ce crede.

Estimările arată că în multe economii europene inflația va încetini. De exemplu, în Franța, în luna februarie a.c., rata inflației a ajuns la 6,2%, dar, într-o analiză recentă, institutul de statistică arată că inflația va încetini și va ajunge la 5%, în luna iunie. Un nivel totuși ridicat după standardele clasice ale băncilor centrale, care ar dori să fixeze inflația anuală ideală de 2%.

Relaxarea inflației este luată în calcul și datorită prețurilor materiilor prime energetice, dar și datorită efectului de bază. Ceea ce înseamnă că prețurile nu scad, ci cresc mai lent.

România a primit și ea o jumătate de veste bună, agenția Fitch a îmbunătățit perspectiva României de la negativ la stabil. Decizia s-a bazat pe stabilitatea politică și pe administrarea datoriei publice. Este adevărat că după mult timp în care România a stat cu sufletul la gură că va fi retrogradată spre un „junk” fatal, acum, avem o ușoară îmbunătățire nu a ratingului, ci a perspectivei economiei. Este un pas mic înainte, dar un pas. Ceea ce arată că anul acesta va putea fi și pentru economia locală, ca și pentru cea europeană, mai bun decât ne-am fi așteptat.