Regiunile din România, pe ultimele locuri la indicele de competitivitate european

Analiza face și o comparație în timp, respectiv față de indicele calculat în anul 2019. Rezultatul observat este că majoritatea regiunilor din Europa Centrală și de Est au redus decalajele care le despart de media europeană. Este cazul celor mai multe regiuni din țările baltice, Croația, Polonia, Ungaria și Slovenia.

Dar, nu toate regiunile au reușit să reducă decalajul față de media europeană. Astfel, unele zone din Cehia, Slovacia, România și Bulgaria s-au îndepărat de medie în loc să se apropie. Există astfel de situații și în sudul Europei, mai multe regiuni din Italia și Cipru pierzând teren față de media europeană.

Marea majoritate a regiunilor care includ capitalele statelor membre au un indice al competitivității mai mare decât media europeană. De remarcat, însă, că Italia, Germania și Olanda fac excepție de la această regulă, în sensul că regiunile care includ capitalele au un indice mai mic decât media europeană.

Top 10 al celor mai competitive regiuni include cinci zone din Olanda, două din Belgia, inclusiv regiunea Bruxelles, și câte o regiune din Franța (Ile de France), Suedia (Stockholm) și Danemarca.

La polul opus, clasamentul celor 10 regiuni cu cel mai mic indice al competitivității cuprinde șase regiuni din România, două din Bulgaria și două din Grecia.

De altfel, România are două regiuni, cea de Nord-Est și cea de Sud-Est, pe ultimele locuri la nivel european. Situația este îngrijorătoare pentru economia autohtonă. Pe de o parte, pentru că șase din cele opt regiuni de la nivel național, sunt în topul codașelor europene, pe de altă parte, pentru că această analiză vine să demonstreze încă o dată decalajul de dezvoltare care există între regiunile țării. Este un fapt cunoscut, dar acum îl putem redescoperi. Între București-Ilfov cu un punctaj de 92 și regiunea de Sud-Est cu un indice de 44,9 este o diferență ca de la cer la pământ.

Decalajul de dezvoltare a fost numit în fel și chip, cel mai adesea prin comparația cu o blană de leopard, făcându-se trimitere la petele de pe blana animalului și care sunt imaginate ca regiuni de dezvoltare foarte diferite.

De asemenea, trebuie subliniat faptul că top 10 cele mai slab competitive regiuni cuprinde zone doar din trei țări, și anume Bulgaria, Grecia și România.

Studiul constată că regiunile cu un indice mai mare de competitivitate au și un nivel al produsului intern brut pe cap de locuitor mai ridicat. Ceea ce nu este deloc surprinzător, dar trebuie înțeles că indicele competitivității regionale calculat de Comisia Europeană este diferit de indicatorul PIB per capita.

Analiza Comisiei Europene propune și o soluție pentru scăderea decalajelor de dezvoltare și anume folosirea fondurilor europene de coeziune. Desigur, ideea este bună, dar, România, membră de 16 ani în Uniunea Europeană, nu a reușit prea multe performanțe în materie de reducere a decalajelor, chiar dacă a avut acces la fonduri de coeziune în toate exercițiile bugetare comunitare.

O posibilă explicație a diferențelor de dezvoltare este aceea că România a modernizat sau construit foarte puțină infrastructură feroviară și rutieră. A existat astfel un cerc vicios: investitorii nu au venit, pentru că în zonele subdezvoltate nu exista infrastructură, iar infrastructura nu s-a construit pentru că nu erau investitori.

Decalajele de dezvoltare între regiunile țării sunt în atenția guvernelor. Dar, niciun Executiv nu a făcut lucruri concrete care să scadă diferențele dintre zonele țării.