Omul de rând

Dincolo de politicianismul evident, declarația lui Marcel Ciolacu merită analizată. Așadar, cine este omul de rând? Unde îl găsim și cu ce se ocupă? Dificil de răspuns, pentru că omul de rând nu este în statistici. Avem pensionari, salariați, șomeri și NEETS, adică tineri care nici nu lucrează și nici nu învață, avem categorii de vârstă, tineri și bătrâni, avem femei și bărbați și avem o mulțime de categorii profesionale. Dar, statistica nu ne spune nimic despre oamenii de rând.

Dacă nu îl vedem în statistici, poate că îl putem găsi în viața reală. Omul de rând este sărac sau bogat? Sau face parte din clasa de mijloc? Mai, degrabă, dacă ar fi să ne luăm după dl. Ciolacu, omul nostru nu este sub pragul sărăciei, dar nici prea mult peste acest nivel. Are el o mașină scumpă și un apartament ieftin? Greu de crezut pentru că pentru mașinile care costă mai mult de 375.000 lei se va plăti un impozit special.

Este agricultor sau muncitor? Locuiește la oraș sau într-un sat? Ce venituri are? Câștigă salariul minim sau cel mediu? Lucrează „la negru” sau cu contract de muncă?

Sunt prea multe întrebări și puține răspunsuri. Atunci, am putea să căutăm altfel, să vedem cine nu este afectat de măsurile fiscale și astfel vom descoperi, poate, omul de rând.

Deci, omul nostru nu este proprietar de microîntreprindere sau în orice caz nu are o microîntreprindere cu o cifră de afaceri mai mare de 60.000 de euro anual, pentru că acesta va plăti impozit mai mare. Lucrurile sunt, însă, mai complicate. Omul de rând poate fi și angajat într-o microîntreprindere, iar postul său este în pericol într-o companie care trebuie să plătească un impozit mai mare. De asemenea, o firmă care va plăti taxe sau impozite mărite ar putea să renunțe la o parte din posturile ocupate part-time de unii dintre angajați.

Omul de rând nu poate fi nici un IT-ist care câștigă mai mult de 10.000 de lei pe lună, pentru că acesta va plăti după mulți impozitul pe venit. Evident, că așa este corect, că trebuie să existe un tratament fiscal egal chiar și după mai bine de un deceniu, dar adevărul este că va avea loc o creștere a impozitului.

La fel se va întâmpla și în cazul sectorului de construcții, a celui agricol și în industria alimentară. Pachetul fiscal anunță o creștere a contribuțiilor sociale și pentru cei angajați în acest domenii.

Companiile mari, cu o cifră de afaceri care depășește 50 milioane de euro, vor plăti un impozit pe venit dacă acesta este mai mare decât cel pe profit. Băncile, mai complicat, vor plăti și impozit pe profit și impozit pe cifra de afaceri.

Această modificare fiscală ar putea să aibă două efecte negative în economie. Pe de o parte, companiile ar putea să își reducă numărul de angajați pentru a-și echilibra plățile în plus datorate către buget, pe de altă parte, firmele ar putea transfera către consumatori o parte din taxele și impozitele mai mari pe care le plătesc. Iar, printre consumatori s-ar putea afla și oamenii de rând.

Să admitem că omul de rând al premierului Ciolacu scapă de toate aceste efecte directe ale pachetului fiscal. Adică nu este nici mic întreprinzător, nu are și nici nu vrea să ia un împrumut de la vreo bancă și nu este nici șef de birou la vreo instituție publică. Vestea rea, însă, vine acum. Acest pachet fiscal are toate șansele să ducă la o creștere a inflației și la o încetinire a economiei. Și atunci, ce să vezi? Omul de rând, oriunde s-ar afla va fi afectat. Pentru că orice ar spune premierul Ciolacu o economie care merge prost „se sparge” tot în capul omului de rând.