Ce pierde Europa dacă ruşii taie gazul Ucrainei

La Bucureşti, criza ucraineană stârneşte nenumărate temeri. Una dintre ele ar fi aceea că România ar putea avea probleme cu gazele, o parte dintre acestea venind din Rusia via Ucraina. Noul ministru delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, a discutat pe această temă cu premierul Victor Ponta, care s-a arătat preocupat de impactul unei posibile întreruperi în aprovizionarea cu gaz dinspre Rusia către Ucraina.

„Suntem pregătiţi să facem faţă pentru orice fel de situaţie", spune însă noul ministru, într-o declaraţie consemnată de Antena 3. Răzvan Nicolescu a explicat că în prezent România "este pe locul 3 în Europa la independenţa energetică” deci impactul unei suspendări a livrărilor de gaze ruseşti nu va fi atât de puternic. În plus, a explicat el, cu potenţialele resurse de la Marea Neagră, România are oarecum spatele asigurat pe termen lung. Cunoscuta agenţie de presă Bloomberg avertizează însă că actuala criză din Ucraina, cu o posibilă secesiune a Peninsulei Crimeea, pune în pericol proiectele petrolifere şi gazeifere off-shore derulate în Marea Neagră de companii precum Exxon Mobil, Shell sau Eni, deci visul unor capitale precum Bucureştiul de a acoperi cererea internă în cea mai mare proporţie din resurse interne e deocamdată utopie.

Bloomberg despre proiectele de extracţie a gazelor la Marea Neagră

Agenţia spune că primul proiect în pericol este cel al consorţiului condus de Exxon Mobil şi Royal Dutch Shell, consorţiu care pregătea investiţii de 735 milioane de dolari pentru forarea a două puţuri în largul coastei de sud-vest a regiunii. Ucraina a încheiat anul trecut cu un consorţiu format din Exxon Mobil, Shell, Petrom şi compania de stat Nadra o înţelegere prin care se reconfirma intenţia de a încheia un acord de împărţire a producţiei pentru exploatarea perimetrului gazeifer Skifska din nord-vestul Mării Negre, în apropiere de ţărmul României. Proiectul avea un potenţial de 8-10 miliarde metri cubi de gaze pe an, echivalent cu peste jumătate din consumul anual al României. În urma evenimentelor politice recente însă, nu este clar dacă guvernul de la Kiev mai poate acorda licenţe de explorare sau exploatare a zăcămintelor offshore din largul Peninsulei Crimeea. "Exxon şi Shell sunt în impas din punct de vedere legal. Au un acord de explorare cu un guvern care ar putea pierde în curând jurisdicţia asupra regiunii", comentează pentru Bloomberg Chris Weafer, partener la Macro Advisory, Moscova. Exxon a cumpărat drepturile pentru blocul Skifska din largul coastelor Ucrainei după descoperirea din 2012 de la zăcământul Domino, din apele teritoriale româneşti. OMV Petrom şi ExxonMobil au anunţat în 2012 o descoperire semnificativă de gaze în Marea Neagră, estimările preliminare plasând zăcământul de gaze naturale la 42-84 miliarde metri cubi, care echivalează cu de 3-6 ori consumul anual al României. Andrew Swiger, membru al boardului Exxon Mobil, a afirmat săptămâna trecută, într-o prezentare pentru investitori, că grupul este în continuare interesat să obţină licenţe pentru proiecte de explorare în sectorul ucrainean al Mării Negre. Richard Mallinson, analist geopolitic la Energy Aspects, Londra, spune însă că ultimele evoluţii pun sub semnul întrebării statutul drepturilor comerciale asupra resurselor din apele teritoriale. Probleme şi pentru Eni, cel mai mare producător de petrol şi gaze din Italia, care a încheiat anul trecut un acord cu Ucraina pentru explorarea unei zone de 1.400 kilometri pătraţi în largul coastei de est a Peninsulei Crimeea. Directorul general al grupului, Paolo Scaroni, a afirmat săptămâna tercută că nu ştie încă ce impact va avea criza din Crimeea asupra licenţei. "Aşteptăm să vedem dacă situaţia se va normaliza, după care vor lua cu siguranţă legătura cu noile autorităţi de acolo. Am traversat în multe ţări tranziţii de putere, iar în mod normal noile guverne respectă contractele", a declarat şeful Eni la CNN. Analiştii spun însă că situaţia tensionată şi extrem de incertă din Ucraina a eliminat, probabil, din lista de priorităţi ale marilor companii petroliere, proiectele de explorare din sectorul ucrainean al Mării Negre şi nu numai. Or, pe lângă proiectele din apele Ucrainei, Exxon sau Eni deţin licenţe şi în sectorul românesc şi bulgar al Mării Negre. De asemenea, în apele Turciei, Shell, Chevron şi Petroleo Brasileiro deţin drepturi comerciale asupra unor perimetre.

Europenii, în alertă, caută ajutorul peste Ocean

Între timp, nu doar România se agită din cauza posibilelor consecinţe ale crizei ucrainene asupra alimentării cu gaze ruseşti şi nu doar România ar vrea să-şi consolideze independenţa energetică faţă de Rusia. Recent şi Polonia anunţa prin vocea premierului Donald Tusk că va cere Uniunii Europene un plan solid de reducere a dependenţei europene de gazul rusesc. "Pentru mine, problema Ucrainei este problema viitorului şi securităţii Uniunii Europene", a declarat premierul polonez care s-a pronunţat pentru "o anumită revizuire a politicii energetice" a Uniunii Europene după ce gigantul public rus Gazprom a ameninţat Ucraina cu întreruperea exporturilor de gaze şi scumpirea acestora  din cauza unei sume de 1,89 de miliarde de dolari neplătite. Tot Polonia, alături şi de Ungaria, Cehia şi Slovacia au cerut Congresului american, prin intermediul unor scrisori comune, să le ajute să cumpere gaze naturale din Statele Unite pentru a-şi reduce astfel dependenţa de livrările din Rusia, relatează Financial Times. Într-o iniţiativă neobişnuit de îndrăzneaţă, ambasadorii celor patru ţări la Washington au trimis în această săptămână scrisori comune liderilor Senatului şi Camerei Reprezentanţilor, în care cer sprijin pentru aprobarea exporturilor de gaze naturale lichefiate americane în Europa. Statele Unite nu vând în prezent gaze lichefiate în Europa, iar Congresul nu are un control direct asupra aprobării exporturilor ci Departamentul american pentru Energie. Cu toate acestea, chiar şi în absenţa restricţiilor, Statele Unite nu ar putea ajuta în prezent Europa, întrucât primul terminal de export al gazelor lichefiate nu va fi finalizat înainte de a doua jumătate a anului 2015. De altfel, întrebat dacă administraţia Obama consideră că majorarea exporturilor de gaze reprezintă o opţiune pentru a salva Europa de presiunile Moscovei, un purtător de cuvânt al Casei Albe a notat că niciun terminal de export al gazelor nu este finalizat. Începând din 2011, Departamentul american al Energiei a aprobat şase autorizaţii pentru construcţia de terminale destinate gazelor lichefiate provenite de la zăcămintele de şist. Primul dintre acestea, Sabine Pass din Louisiana, va începe exporturile în a doua jumătate a anului 2015. Cel puţin alte 24 de cereri sunt în aşteptare.

Gazele din Rusia acoperă în prezent 30% din necesarul de consum din Europa, iar din aceste livrări circa jumătate tranzitează Ucraina. Înainte de inaugurarea gazoductului Nord Stream, la sfârşitul lui 2011, trei sferturi din livrările ruseşti către Europa treceau prin Ucraina. Comisarul european pentru Energie Gunther Oettinger a anunţat că deocamdată tot ce poate face Uniunea Europeană este să plătească datoriile Ucrainei pentru gazele ruseşti. Dificultăţile Ucrainei de a plăti pentru gazele livrate de Gazprom se vor agrava însă în lunile următoare, întrucât Gazprom a decis ca în luna aprilie să elimine discountul de preţ oferit Ucrainei în decembrie. Rusia a acceptat atunci să reducă preţul gazelor livrate Ucrainei cu o treime, la 268 de dolari pentru 1.000 de metri cubi.