Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cum atragem investitorii chinezi şi ce facem cu miliardele lor?

ponta_chinez.jpg

Premierul român, Victor Ponta, şi omologul său chinez, Li Kekiang

Premierul Victor Ponta a început, luni, seria întâlnirilor de afaceri ce se derulează zilele acestea în China, acolo unde şeful Executivului se află în vizită de lucru, însoţit de mai mulţi oficiali, printre care vicepremierul Liviu Dragnea şi ministrul Economiei, Constantin Niţă. Care sunt domeniile cele mai importante în care vor investii chinezii în România, dar şi ce trebuie să facem, în afara vizitelor oficiale, pentru a atrage cât mai multe companii chineze? Sunt întrebări la care a răspuns într-un interviu acordat RFI Gabriel Ghelmegeanu, președinte al Camerei de Comerț România – Republica Populară Chineză.

Reporter: Agricultura, energia şi infrastructura sunt, în opinia premierului, domeniile cheie pentru România şi în care Victor Ponta i-a invitat pe oamenii de afaceri chinezi să investească. Ce sectoare ale agriculturii ar putea prezenta interes pentru investitorii chinezi?

Gabriel Ghelmegeanu: China este o ţară care, la ora actuală, aşa cum poate să producă şi să vândă orice, aşa poate şi să cumpere în domeniul alimetar absolut totul. Poate fi un potenţial imens pentru noi. Depinde dacă vom avea cantităţile pe care le cer ei. Îi interesează, în primul rând, animale vii de o înaltă calitate biologică; pentru asta nu avem încă infrastructura pregătită. Ar fi necesare investiţii: să se creeze aşa-numitele ferme de carantină şi, bineînţeles, infrastructura din Portul Constanţa pentru a putea face exportul. Cel mai simplu de exportat, la început, ar fi produsele din carne, respectiv produsele crud-uscate, având în vedere distanţa şi modul de transport a mărfii.

R: În ceea ce priveşte potenţialele investiţii chineze în energie, Nuclearelectrica a dat de curând startul concursului pentru construcţia reactoarelor 3 şi 4 ale centralei nucleare de la Cerna-Vodă, un proiect gigant de circa 6,5 miliarde de euro. Să ne aşteptăm la investitori chinezi interesaţi de acest proiect?

GG: Eu, într-un fel, în privinţa reactoarelor, cred că singura speranţă este tot spre China. Investiţia este enormă. Nimeni, se pare, din zona noastră europeană sau chiar mai la vest, nu are disponibilitatea de a face în acest moment o asemenea investiţie în România. Se pare că singurii care ar putea fi disponibili şi care ar avea puterea financiară sunt chinezii.

R: Au şi experienţa necesară în acest domeniu?

GG: China are aproximativ 40 de centrale nucleare. Este ţara care are un program de 59 de centrale atomo-nucleare până în 2020.

R: Un alt sector declarat de mare interes de premier este cel al infrastructurii. Există deja drumuri realizate de companii chineze în România şi ce reputaţie eu chinezii la construit drumuri în Europa?

GG: Nu se pune problema experienţei. Au făcut drumuri în Europa, fac la sârbi, au făcut în toată Africa, au făcut în Asia. Şi au muncit în condiţii grele de climă, nu în condiţiile noastre. Adevăratele probleme în chestiuni legate de infrastructură sunt la noi. Noi trebuie să ştim ce dorim, ce vrem, şi să facem nişte studii de fezabilitate serioase pentru autostrăzile pe care vrem să le construim. Asta ne ţine de fapt pe loc.

R: În aceste condiţii, ce le oferim noi chinezilor? Cum îi atragem să investească în România, în afara iniţierii acestor vizite oficiale?

GG: Trebuie să ne pregătim din punct de vedere tehnic şi să nu rămânem la acest stadiu de vizite oficiale şi semnări de scrisori de intenţie. Atât timp cât noi nu vom pregăti terenul cum trebuie, vom rămâne la stadiul de discuţii. “Pisica” este la noi acum, de noi depinde dacă ştim să îi atragem. Dacă facem ceva serios şi într-un timp cât mai scurt, vor veni. Dacă nu, vor merge în spaţiul fostei Iugoslavii, în Ungaria, în Belgia sau Turcia.

R: Vor veni chinezii cu specialiştii lor pentru a implementa proiecte în România sau se vor baza şi îi vor angaja şi pe ai noştri?

GG: În toate discuţiile pe care le-am avut cu firmele mari chinezeşti, au spus că nu vor porni în aceste proiecte decât împreună cu nişte firme româneşti. Au experienţa nefastă din Polonia şi sunt cu toţii de acord că fără colaborare cu firmele româneşti nu se poate. Nu vor aduce până la ultimul gram de ciment care să se întărească pe mare, nu vor aduce ultimul muncitor de acolo. Vor aduce tehnică, vor aduce probabil anumite materiale mai ieftine, dar forţă de muncă trebuie să angajeze local. Şi acum, în China, costul forţei de muncă a crescut, d-apoi să o mai transporţi peste mări şi ţări. Ar fi mult mai scumpă decât forţa de muncă românească.

Gabriel Ghelmegeanu, președinte al Camerei de Comerț România – Republica Populară Chineză.