Noua frontieră fiscală: lupta cu banii negri

Studiul trece în revistă măsurile şi acordurile luate de state pentru a-şi atinge obiectivele. În ianuarie 2014, Organizaţie pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică – OECD - adopta standardul pentru schimbul automat de informaţii care se implementează prin convenţii şi acorduri internaţionale care în esenţă se referă la: schimbul automat de informaţii financiare (acord semnat de 78 de state, inclusiv România), o convenţie privind asistenţa reciprocă în materie fiscală între state (semnată de 92 de state, inclusiv România) şi acorduri bilaterale.

În plus, în ultimii ani, Comisia Europeană a investigat acordurile unor grupuri de societăţi cu fiscul din câteva state europene precum Olanda, Irlanda şi Luxemburg. Comisia a concluzionat, în urma investigaţiilor, că a fost vorba de ajutor de stat ilegal. Interesant este că s-a făcut apel la o normă juridică din legislaţia privind concurenţa. Ceea ce arată cât de decise sunt instituţiile europene să găsească soluţii în faţa planificării fiscale agresive practicate de unele companii multinaţionale, adesea însă pe baza unor soluţii fiscale oferite chiar de unele autorităţi din Europa.

În acest context, România are o serie de atuuri. Rata redusă a impozitului pe dividende, un nivel redus al impozitului pe venit, dar şi regimul de holding sunt argumente pentru a spune că România oferă un regim fiscal atractiv.

Ca interpretare proprie, trebuie spus că ne aflăm în epoca în care statele aleargă după bani. Iar căutarea banilor se face pe două paliere. Primul, este legat de lupta cu evaziunea şi cu finanţarea reţelelor teroriste. Preocuparea a plecat imediat după atentatele de la World Trade Center, din anul 2001, şi a avut Statele Unite ca vârf de lance. Cu trecerea timpului, eforturile s-au intensificat şi diversificat. Banii negri au intrat în atenţia statelor, care au impus schimburi de informaţii între autorităţile fiscale ale statelor, dar şi o schimbare radicală în abordarea aşa-numitului secret bancar. Băncile au fost presate să ofere informaţii despre conturile clienţilor luaţi în vizor de fisc. Iar eforturile americane de luptă cu banii negri au fost preluate de economiile europene, dar şi de multe alte state ale lumii.
Al doilea palier este legat de bătălia statelor pentru veniturile bugetare. Acest curent s-a simţit pregnant în Europa, imediat după manifestarea crizei din anul 2008. Statele europene s-au trezit supraindatorate şi şi-au pus problema obţinerii de noi venituri bugetare. În felul acesta, aşa-numita planificare fiscală agresivă a intrat în atenţia fiscului şi a instituţiilor europene fundamentale, Parlamentul European şi Comisia Europeană. Rând pe rând jurisdicţiile fiscale numite Irlanda, Olanda sau mai nou Luxemburg au devenit ţinte pentru găsirea unor soluţii de blocare a planificării fiscale agresive sau, în sens larg, de căutare a unei abordări comune europene pe tema politicii fiscale.

În concluzie, studiul realizat de consultantul fiscal, Mihaela Mitroi, atrage atenţia asupra unei tendinţe mondiale: în următorii ani, autorităţile vor vâna efectiv banii negri, sursele de evaziune, dar şi căutarea agresivă de către companii a zonelor cu fiscalitate redusă sau folosirea aşa-numitelor tranzacţii artificiale. Instituţiile s-au creat şi acordurile s-au parafat pentru a începe lupta statelor cu banii ascunşi şi cu evaziunea. Politicienii români, companiile şi oamenii de afaceri din România ar trebui să ia aminte la această tendinţă mondială.