Criza laptelui între încᾰpᾰṭânare politicᾰ ṣi presiuni externe

Dimineaṭa zilei de 20 noiembrie 2008, Bruxelles. Dupᾰ mai bine de 10  de ore de negocieri, miniṣtrii europeni ai agriculturii au decis: cotele de lapte vor creṣte cu 1% pe an pâna la dispariṭia lor totalᾰ în 2015.

Mᾰsura se impune, cotele existᾰ deja de 30 de ani, ele au fost introduse temporar în ani 80, a sosit timpul ca piaṭa sᾰ evolueze ṣi fᾰrᾰ ele. Este nevoie de modernizare, de dinamism pe piaṭᾰ ṣi nu doar de proptele aduse cu sprijin comunitar.

La cârma deciziei se aflᾰ Franṭa, cea care suferᾰ acum cel mai mult. In toamna anului 2008, ṭara se aflᾰ la Preṣedinṭia UE, consiliul de miniṣtrii ai agriculturii este prezidat de Michel Barnier. 

Decizia este bine gânditᾰ, toṭi parametrii au fost analizaṭi, toate riscurile au fost luate în calcul, discuṭia a fost una intensᾰ. Actualul Prim Ministru român, Dacian Cioloṣ, era atunci ministru al agriculturii ṣi la primele ore ale dimineṭii, ieṣind din negocieri ne expunea situaṭia.

Cotelor de lapte mᾰrite într-un prim timp li se opuseserᾰ marile producᾰtoare, ca Germania ṣi Austria. Un compromis fusese gᾰsit dupᾰ o noapte întragᾰ de negocieri, spunea Cioloṣ atunci.

Inceputul sfârṣitului

Un an mai târziu, în octombrie 2009, efectele deciziei îi aduc la Bruxelles pe producᾰtorii de lapte francezi, cehi ṣi polonezi care îṣi exprimᾰ supᾰrarea.

Producṭia a crescut, preṭul scade, mulṭi producᾰtori sunt ameninṭaṭi cu falimentul. Previziunile experṭilor europeni s-a arᾰtat întrutotul greṣite. Pentru ca mesajul sᾰ treacᾰ, tone de litri de lapte sunt vᾰrsate pe stradᾰ în cartierul european, în faṭa Consiliului de Miniṣtrii ṣi a Comisiei Europene.

Oamenii sunt supᾰraṭi, vor o explicaṭie a oficialilor europeni care le întorc spatele.  O delegaṭie a lᾰptarilor îṣi forṭeazᾰ intrarea la comisarul european al agriculturii, daneza Mariann Fisher Boel.

Speriatᾰ, Fischer Boel cheamᾰ securitatea. Mai apoi, ironic, ea va explica presei cᾰ cei care au dat nᾰvalᾰ peste ea "nu bᾰuserᾰ doar lapte".

Mai mult de atât , ea nu va face. Sᾰ nu uitᾰm, Ficher Boel a fᾰcut parte dintr-o comisie europeanᾰ ultra liberalᾰ, cea condusᾰ de José Manuel Barroso. Principiul de a nu interveni pe piaṭᾰ este sfânt. Pâna la plecarea sa de la Bruxelles în februarie 2010, Fischer Boel se va mulṭumi sᾰ repete cᾰ piaṭa laptelui "pare sᾰ-ṣi revinᾰ de una singurᾰ".

Adevᾰrul este însᾰ cu totul altul. Piaṭa nu s-a reglementat singurᾰ.Producṭia a crescut în Germania, Italia, Franṭa ṣi Polonia de o manierᾰ neaṣteptatᾰ. Italia ṣi Polonia au depᾰṣit cota de 1% impusᾰ de miniṣtrii europeni în 2008, ceea ce a dus la o scᾰdere drasticᾰ a preṭului mediu pe litru de lapte în UE in 2009 ṣi 2010.

La baza acestui fenomen stᾰ politica filierei de mare distribuṭie care a cumpᾰrat lapte de la producᾰtori din ce în ce mai ieftin. Diferitele încercᾰri ale organizaṭiilor nationale de producᾰtori de a ajunge la un  compromis cu filiera lactatelor nu au dus la niciun rezultat.

Prin urmare, producᾰtorii s-au întros din nou cᾰtre Bruxelles cerînd mᾰsuri de intervenṭie pe piatᾰ.

Efectul Cioloṣ

La Bruxelles, în 2010 locul comisarei Fischer Boel a fost luat de Dacian Cioloṣ, preocupat în acele momente mai mult de reforma globalᾰ a Politcii Agricole Comune, decât de specificul pieṭei laptelui. Trebuie spus cᾰ ṣi atunci echipa comisiei europene, condusᾰ tot de José Manuel Barroso, er mai departe ultra liberalᾰ.

Dar Cioloṣ este abil. Pentru a întârzia un rᾰspuns privind intervenṭia pe piaṭᾰ, el anunṭᾰ creerea unui grup de experṭi de înalt nivel care se vor apleca asupra problemei. In acelaṣi timp, el lanseazᾰ un instrument de supraveghere a pieṭei, numit Observatorul European al Laptelui.

In 2010, Ciolos propune un pachet de mᾰsuri, adoptat de statele membre în 2011, care a dat producᾰtorilor de lapte posibilitatea de a negocia în grup preṭul la nivelul unor mari regiuni. Aceasta echilibra diferenṭa de talie între marii procesatori ṣi micii producᾰtori.

De aceea ṣi nu doar de aceea, în 2011, lucrurile curg, de bine de rᾰu, iar producatorii sunt în aṣteptare. Situaṭia este preocupantᾰ, dar un calm aparent domneṣte între Bruxelles ṣi lᾰptarii europeni.

Dar cum criza financiarᾰ ṣi criza economicᾰ care o însoteṣte s-au adâncit, în 2012, lᾰptarii se întorc....De data aceasta, cum Comisia Europeanᾰ le-a arᾰtat o aparentᾰ bunᾰvoinṭᾰ, manipulaṭi de sindicatele lor, oamenii iau cu asalt Parlamentul European. Ei sunt aduṣi aici de Consiliul European al Laptelui.

Vreo doi parlamentari  europeni ies sᾰ le vorbeascᾰ . Iatᾰ o idee proastᾰ, parlamentarii sunt îmbrᾰcaṭi în costum cu cravatᾰ ṣi le vorbesc de sus. Lᾰptarii, ajunṣi la capᾰtul puterilor, îi pun pe fugᾰ.

Apoi, ei dau foc în Place de Luxembourg ,  unor cauciucuri, provocînd un fum gros ṣi înnecᾰcios care dus de vânt pᾰtrunde în birourile funcṭionarilor din Parlament. Clᾰdirea Altiero Spinelli este evacuatᾰ.

Poliṭia încearcᾰ sᾰ calmeze spiritele, dar oamenii vor ramâne în stradᾰ toatᾰ noaptea, cerînd o soluṭie europeanᾰ la o crizᾰ provocatᾰ de Europa.

Care ar fi soluṭia însᾰ? Cotele de lapte vor fi abolite, aici nu încape discuṭie. Piaṭa trebuie sᾰ evolueze singurᾰ, o intervenṭie, o plasᾰ de salvare nu ar fi oportunᾰ. Argumentele din 2012, care sunt de altfel ṣi cele de azi, îi aduc pe oameni în pragul disperᾰrii.

Dupᾰ o noapte petrecutᾰ în tractoarele cu care au venit la Bruxelles, lᾰptarii se pomenesc în faṭa lor cu Dacian Cioloṣ, proaspᾰt debarcat dintr-un avion, îmbrᾰcat în blugi ṣi pulover. Cuminṭi, oamenii îl ascultᾰ, acest comisar este singura voce pe care ei  o mai stimeazᾰ la Bruxelles.

Cioloṣ le propune mᾰsuri tranzitorii pânᾰ la abolirea cotelor, dar nu le poate promite nimic.

El  n-a venit sᾰ-i calmeze, ci sᾰ-i certe. Cu alte ocazii, el îi îndemnase pe laptari sᾰ se adapteze , sᾰ se modernizeze, sᾰ-ṣi modifice profilul astfel încât sᾰ poatᾰ rᾰmâne competitivi. Majoritatea n-o facuserᾰ ṣi n-au fᾰcut-o nici acum.

Puṣi în faṭa adevᾰrului ṣi realizînd cᾰ venirea lor la Bruxelles a fost inutilᾰ, lᾰptarii pleacᾰ, cu capul în pᾰmânt.

Iar problemele lor vor continua.

In 2014, intervine embargoul rusesc care da peste cap toate previziunile de piaṭᾰ în general. Embargoul continuᾰ, piaṭa se clatinᾰ din ce în ce mai tare.

Cioloṣ propusese capitalelor, înaintea embargoului, unele mᾰsuri de anticipare a crizelor datoritᾰ unor supraproducṭii potenṭiale. El se gândea la mᾰsuri temporare de supraveghere ṣi control a producṭiei. Statele nordice, mai ales, s-au opus acestei idei.

Embargoul rusesc ṣi criza

Tot în 2014, echipa Comisiei Europene se schimbᾰ din nou la Bruxelles. Acum, o comisie politicᾰ, axatᾰ pe probleme specifice ṣi care se vrea mult mai eficientᾰ, este condusᾰ de carismaticul Jean-Claude Juncker. Problema lui numᾰrul unu este migraṭia ṣi riscul de dezmembrare a UE. Problema laptelui nu apare nicᾰieri ca atare în prioritᾰṭi.

Dacian Cioloṣ a fost înlocuit cu irlandezul Phil Hogan, un politician abil dar complet necunoscᾰtor în ale agriculturii. Spre deosebire de tehnicianul Dacian Cioloṣ, el îṣi ia toate consemnele de la Direcṭia Generalᾰ Agriculturᾰ , unde nu toatᾰ lumea gândeṣte la fel.

Repede,au apᾰrut  incoerenṭe în mesajul sᾰu.

Iatᾰ, Brigitte Misonne, expertᾰ la Direcṭia Generalᾰ Agriculturᾰ ne explica în 2014 cᾰ existᾰ, prin noua Politicᾰ Agricolᾰ Comunᾰ pusᾰ pe picioare de Dacian Cioloṣ, modalitᾰṭi, fie ṣi reduse, de intervenṭie naṭionalᾰ pe piaṭa laptelui.

Existᾰ, ce-i drept, mᾰsurile europene ṣi ceva pârghii naṭionale pe care un stat alege sᾰ le foloseasca sau nu.

In Franṭa , de pildᾰ, s-a ales susṭinerea agricultorilor, dar banii daṭi de stat sunt insuficienṭi. Paris a deblocat de  900 de milioane de euro, dar nu doar pentru lᾰptari, ci ṣi pentru crescᾰtorii de porci.

Brigitte Misonne este însᾰ o voce discordantᾰ printre colegii ei.Ca fostᾰ angajatᾰ a Consiliului European al Laptelui, ea vede intervenṭiile pe piaṭᾰ drept necesare. Alṭi funcṭionari europeni sunt mai degrabᾰ antrenaṭi pe linia liberalismului.

De aceea, Hogan însuṣi navigheazᾰ cu greu printre toate aceste opinii.

Somat acum de Consiliul European al Laptelui sᾰ facᾰ ceva, sᾰ intervinᾰ cumva pe piaṭᾰ, actualul Hogan a spus cᾰ nu are mandat pentru asta. Si în mod vizbil, nici nu vrea sᾰ-l cearᾰ miniṣtrilor UE ai agriculturii.

I s-a cerut prin urmare demisia, pe care el bineînṭeles cᾰ nu ṣi-o va da, aceasta neajutînd de fapt cu nimic un sector în crizᾰ.

In toamna trecutᾰ, în 2015, Phil Hogan a deblocat totuṣi 500 de milioane de euro pentru susṭinerea sectorului lactate ṣi al crescᾰtorilor de animale. Pentru 28 de state membre, suma este infimᾰ.

Si tot el a aprobat la sfârsitul lunii ianuarie 2016 prelungirea ajutoarelor , pâna în septembrie 2016, pentru stocarea privatᾰ a cantitᾰṭilor de lapte ṣi lactate nevândute.

In fine, Hogan cautᾰ acum alte pieṭe de desfacere pentru laptele european, în China, Vietan ṣi America Latinᾰ. Pâna acum, recolta este cam slᾰbuṭᾰ.

Dar toate acestea sunt mᾰsuri cosmetice.

Intre timp preṭul laptelui scade. Conform observatorului european al laptelui,  acest preṭ mediu este acum de 0.35euro/litru.

Una din consecinṭe este cᾰ o mare parte din laptele produs în vestul Europei, mai ales în Germania ṣi Austria, se va vᾰrsa pe piaṭa esticᾰ.

Franṭa este însᾰ prinsᾰ la ananghie pe mai multe paliere agricole. Ea a cerut o discuṭie europeanᾰ, dar n-a obṭinut pâna acum decât un simplu schimb de opinii, mai mult informal. Pe 26 februarie, Comisia Europeanᾰ spune c-o va asculta îndelung.

In România, lipseṣte spiritul asociativ care poate da putere unei filiere agricole.  In treacᾰt fie spus, acest spirit asociativ a dus adesea la manipularea agricultorilor în vest care cred ceea ce le spun mai marii organizaṭiilor profesionale, cu intenṭii nu mereu mᾰrturisite.

Dar cazul României este aparte. Aici, ministrul agriculturii Achim Irimescu crede cᾰ asocierea poate fi primordialᾰ pentru lᾰptari care ar putea furniza astfel mereu cantitᾰṭi de lapte mari avînd o bunᾰ calitate.

Ce este de fᾰcut?

Care este deci soluṭia la nivel european. Reintroducerea cotelor de lapte ar fi un pas înapoi. In 2008, decizia de a le suprima pᾰrea corectᾰ ṣi economic viabilᾰ. Asta se întâmpla înaintea crizei economice, dar politcienii ṣi experṭii nu vor sᾰ-ṣi admitᾰ greṣeala.

Dar gândind mai puṭin simplist ṣi întorcîndu-ne la îndemnul lui Dacian Cioloṣ cᾰtre lᾰptari, UE este împinsᾰ acum pe plan mondial sᾰ renunṭe la subvenṭii. Cotele jucau rolul de subevenṭii. Disparitia lor a provocat o crizᾰ fᾰrᾰ precedent care a arᾰtat poate cᾰ UE deṭine un mare numᾰr de producᾰtori necompetitivi.

De altfel, ṣi Achim Irimescu explica de curând mecanismele prin care agricultura viitorului va supravieṭui în contextul în care UE i se cere de cᾰtre OMC sᾰ renunṭe treptat la subvenṭii.

"In momentul în care ai scos subvenṭia, preṭul se stabileṣte liber pe piaṭᾰ la valoarea realᾰ. Un producᾰtor nu poate sᾰ disparᾰ de pe piaṭᾰ dacᾰ e competitiv, decât dacᾰ vinde la un preṭ remuneratoriu. Desfiintând subvenṭia, automat t situezi la un preṭ adevᾰrat al produsului", spunea ministrul Irimescu într-un interviu acordat pentru RRA.

Dar ce e totuṣi de fᾰcut acum cu sectorul laptelui? Intervenṭiile pe piaṭᾰ pot fi doar limitate ṣi ele , cum spuneam au ṣi fost autorizate ṣi pe alocuri aplicate. Banii sunt însᾰ insuficienṭi.

Exportul cᾰtre pieṭe exotice este teoretic posibil, dar practic el reprezintᾰ doar o picᾰturᾰ într-un ocean.

Va lᾰsa oare UE în peril câteva zeci de mii de producᾰtori, alegîndu-i la sfârṣit doar pe cei competitivi?

Acesta este un scenariu posibil, cu toate cᾰ el pare acum de neimaginat...