Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Diferenţă uriaşă dintre dobânda BNR şi dobânzile la credite

O serie de analişti din sectorul bancar au avut ieri o poziţie demnă de remarcat. „În momentul în care politica monetară ar răspunde prin înăsprire la condiţiile de relaxare fiscală, nu cred că ar fi un răspuns optim. În mod evident vom vedea volatilitate ridicată în pieţele financiare şi nu cred că asta ar ajuta România“, a declarat Nicolaie Chideşciuc, director executiv la JPMorgan Londra pentru „Ziarul financiar”.

Despre ce este vorba? Trebuie remarcat, pentru început, că economiştii şefi ai băncilor comerciale urmăresc cu atenţie mişcările băncii centrale. De cele mai multe ori, aceştia anticipează corect evoluţia politicii monetare. Meritul este atât al economiştilor bancari, dar şi al băncii centrale care a adoptat de-a lungul timpului o politică monetară previzibilă şi cu mesaje clare.

De asemenea, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, analiştii bancari se feresc să contrazică în mod public deciziile Băncii Naţionale. De această dată, ne aflăm într-o situaţie atipică. Recent, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu a declarat că, în ultima parte a anului, banca centrală va creşte dobânzile. Motivaţia acestei „înăspriri a politicii monetare”, cum este numită în termeni tehnici creşterea dobânzii-cheie, este aceea a revenirii inflaţiei, în a doua parte a anului, în teritoriul pozitiv.

Reprezentantul JP Morgan spune clar că relaxarea fiscală şi salarială nu se pot combate cu o creştere a dobânzii. Este exact invers faţă de poziţia băncii centrale care, în diverse situaţii, a transmis mesajul că economia românească are o creştere economică bazată pe consum. Consum care creşte, la rândul lui, datorită, sau din cauza, relaxării fiscale, a creşterii salariilor şi a dobânzilor reduse. Este printre rarele ocazii în care analiştii bancari, sau o parte dintre ei, se situează contra curentului. În sensul că au o opinie diferită de cea a băncii centrale.

Evident, Banca Naţională va hotărî momentul la care va creşte dobânda de politică monetară, indiferent de opiniile specialiştilor. Dar, este de remarcat că politica monetară naşte deja dezbateri în mediul bancar.

Dincolo, însă, de opiniile analiştilor, sistemul bancar este departe să se fi aliniat la dobânda-cheie, care ramâne de o bună bucată de timp la 1,75%. Mai exact, băncile au scăzut dobânzile la depozite până aproape de nivelul dobânzii de politică monetară, adică între 1% şi 3%. În schimb, dobânzile la credite nu au coborât atât de rapid, ramânând în cele mai multe cazuri la peste 10%.

Situaţia seamănă tot mai mult cu anii de dinainte de criză. Creditarea în lei cunoaşte un adevărat boom, clienţii se înghesuie să ia credite, fără să se mai gândească la nivelul dobânzii împrumutului. În orice caz, cu o diferenţă atât de mare între dobânzile la depozite şi cele de la credite, băncile au mari şanse să obţină profituri serioase şi anul acesta.

S-a vorbit despre divergenţa de politică monetară între Banca Naţională a României (BNR) şi Banca Centrală Europeană (BCE). În sensul că BCE scade dobânzile la zero, iar BNR anunţă creşterea dobânzilor. Iată că suntem în situaţia unei noi diferenţe majore de abordare a politicii monetare. Banca Naţională a Ungariei a luat decizia suprinzătoare de a duce dobânzile în zona negativă. Dobânzile negative din Ungaria sunt văzute ca având un dublu rol: pe de o parte, contribuie la scăderea forintului, fapt care face exporturile maghiare mai competitive. Pe de altă parte, reduce costurile de împrumut ale statului, Ungaria având o datorie publică relativ mare.

Desigur, băncile centrale ale statelor din afara zonei euro pot gândi diferit coordonatele politicii monetare. Dar, diferenţele de abordare se resimt cu siguranţă în stabilitatea şi nivelul monedelor locale în raport cu valutele.

1566