Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


ANALIZĂ: Salarii mici, muncă multă, oameni slab pregătiți – ingredientele care distrug piața muncii din România

job.jpg

Image source: 
www.amberjob.eu

România se confruntă cu cel mai grav deficit de forţă de muncă din ultimii 7 ani. În plus, rata de ocupare a populaţiei este sub așteptări și departe de ținta stabilită pentru anul 2020. Datele sunt relevate de Institutul Național de Statistică (INS). Care sunt domeniile cele mai deficitare din punctul de vedere al ocupării locurilor de muncă, care sunt cauzele și ce se poate face pentru a schimba situația? Au răspuns, pentru RFI, reprezentanți ai sindicatelor, ai oamenilor de afaceri și specialiști de pe piața muncii.

Datele INS arată că numărul de locuri de muncă vacante din economie, un indicator al deficitului de forţă de muncă la nivel naţional, a crescut anul trecut cu 30% faţă de anul precedent, până la 50.000 (față de 38.500 de locuri vacante în 2014). Este un nivel ridicat și neîntâlnit din 2008 până în prezent.

Același raport arată că, în sectorul bugetar, s-au înregistrat o treime din totalul locurilor de muncă vacante în 2015, din care 8.200 în administraţia publică, 6.500 în sănătate şi asistenţă socială şi 2.500 în învăţământ.

La nivelul economiei reale, însă, cea mai mare criză de forţă de muncă se înregistrează în industria de prelucrare, unde anul trecut erau 13.700 de locuri de muncă vacante, adică 27% din numărul total la nivel naţional.

La polul opus, cele mai mici probleme în găsirea de forţă de muncă se înregistrează în industria extractivă, şi în producţia şi furnizare de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat.

În ceea ce privește cauzele, fie că este vorba de sectorul bugetar sau de cel privat, problema semnalată de angajatori este ”slaba pregătire a candidaților pentru diferite job-uri”, expli, la RFI, Corina Gonteanu, de la Man Power, o companie care se ocupă cu plasarea forței de muncă în România.



”Acest deficit de forță de muncă, pe care noi îl numim deficit de talente, este similar, potrivit cercetărilor noastre, cu nivelul din 2009. 61% dintre angajatori au declarat că întâmpină dificultăți în ocuparea posturilor vacante. Aproape jumătate dintre ei spun că este vorba despre o lipsă de competențe specifice job-ului. Oamenii nu sunt suficient de bine pregătiți. Pe de altă parte, mai mult de 1 din 3 angajați ne-au spus că, în anumite posturi, nu sunt suficienți candidați pe piață.

Pe de altă parte, este și o dimensiune geografică, în sensul în care anumite activități tind să se aglomereze, să se concentreze în anumite zone, în care, evident, există o cerere mai mare decât există ofertă în mod natural pe piață. De aceea se discută foarte mult în ultima vreme despre relocare, mobilitate dintr-o zonă geografică într-alta. Ce vedem noi în practică este că această disponibilitate spre relocare, spre mobilitate în căutarea unui loc de muncă este, deocamdată, mai mică în România. Este mai mică atât la nivelul angajatorlor, cât și la nivelul candidaților, față de alte țări” explică Corina Gonteanu.

Una dintre cele mai căutate tipuri de profesii în România sunt meseriașii calificați, fie că vorbim de sudori, fie că vorbim de electricieni sau de persoane specializate în croitorie. Aceste persoane sunt foarte greu de găsit. Aceeași chestiune se observă și la ingineri, mai ales la ingineri mecanici și electrici.

Tot despre slaba pregătire a forței de muncă din România în anumite sectoare vorbește și liderul sindical Dumitru Costin. El spune în plus că și angajatorul greșește în relația cu potențialul candidat cerându-i un volum mare de muncă pe bani puțini:



”Ceea ce se cere de către angajatori, nu se regăsește și în pregătirea profesională, în adecvarea profesională a celor care sunt disponibili în piața muncii. Standardele după care sunt în continuare pregătiți adulții în România nu sunt adecvate pieței muncii. Nu mai vorbesc despre tineri care, în formarea inițială, tot ce se întâmplă în procesul educațional nu are legătură cu piața muncii. Pe zona de formare profesională a adulților, standardele profesionale, competențele pe care le deprind angajații din România, cele teoretice și practice, sunt scrise la nivelul sfârșitului anilor `90. Suntem mult în urmă. La asta adăugăm un element suplimentar. Anume că, de multe ori, locurile de muncă la care dumneavoastră vă referiți, care sunt raportate statistic, sunt plătite foarte prost. Dacă pui cap la cap cerințele profesionale ridicate cu o recompensă salarială foarte scăzută, evident că descurajează ocuparea acestor posturi. Nu trebuie să vă amintesc istoria de anul trecut din diverse județe din România, în principal din nord-vest, în care s-au dus diverși investitori și au spus: „Veniți. Noi vă dăm salariul minim pe economie”, iar lucrărorii au răspuns: „decât să ne dai tu salariul minim pe economie, mai bine rămânem pe zona de asitență socială”, afirmă Dumitru Costin.

Deficitul de ”talente” la care face referire expertul Corina Gonteanu nu este singura cauză a numărul mare de locuri de muncă vacante. Concedierile masive din perioada crizei economice a ultimilor ani, precum și exodul forței de muncă în alte state europene sunt factori la fel de importanți, afirmă, la RFI, Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România:



”Să nu uităm că sectorul privat a pierdut în perioada de criză între 500.000 și 700.000 de locuri de muncă. Evident, există o conexiune și cu plecarea forței de muncă în afara țării. În fapt, ce forță de muncă am pierdut prin plecarea acestor oameni? Am pierdut segmentul cel mai viu, cel mai activ. Adică pe cei cu vârsta între 18 și 40 de ani, pe cei cu spirit antreprenorial. Nimeni nu trebuie să nu își închipuie că este simplu să îți iei geamantanul și să pleci să lucrezi în afară. Toată această forță de muncă probabil că ar fi putut să contribuie, prin inteligența oamenilor, prin experiența lor practică, prin cunoștințele lor din diverse domenii, la o creștere economică mai accentuată. Cu condiția – și de aceea și pleacă – ca cineva să se ocupe, să aibă o strategie, o gândire de dezvoltare economică a României. Este evident că aceasta lipsește de 26 de ani”, afirmă Cristian Pârvan.

În fine, datele INS mai arată că, anul trecut, nivelul şomajului a rămas aproape neschimbat față de 2014: 6,6% (de la 6,7% în 2014), iar rata de ocupare a populaţiei din România, un indicator al gradului în care populaţia este activă din punct de vedere economic, a crescut uşor în ultimul an, până la 61,4% în ultimul trimestru din 2015 (de la 60,8% în 2014). În aceste context, România rămâne departe de ţinta naţională, de 70% rată de ocupare, fixată pentru anul 2020.