Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Europa ne arată cât de mici sunt salariile în România

Cele mai recente date ale statisticii europene redeschid dezbaterile privind salariile în România. Astfel, în anul 2015, masa salarială din România a crescut cu trei miliarde de euro, adică cu aproximativ 6% faţă de anul 2014 ajungând la aproximativ 52 miliarde euro. De unde vine mărirea acestui indicator? Cu siguranţă, pe de o parte, din creşterile repetate ale salariilor din sectorul bugetar. Pe de altă parte, anul trecut, a existat şi o creştere a salariului minim, fapt care a determinat o mărire a salariilor şi în sectorul privat, dacă avem în vedere că există în continuare câteva milioane de angajaţi sau de lucrători independenţi care încasează salariul minim pe economie.

În valoare absolută, creşterea înregistrată de salariile din România este una dintre cele mai mari din economiile cu o dimensiune comparabilă. Pentru că este clar că o creştere procentuală mică în economii mari, precum cea germană, britanică sau chiar cea spaniolă, înseamnă o creştere semnificativă în valoare absolută. Cu titlu inedit, să specificăm că în materie de masă salarială nominală, economia germană ocupă primul loc în Uniunea Europeană cu o valoare de aproximativ 1.500 miliarde euro.

Dacă însă analizăm prin prisma procentajului din produsul intern brut, economia românească are rezultate aproape de dezastru. Este vorba despre faptul că România continuă să ocupe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte ponderea salariilor în PIB. Procentul este de numai 32% din PIB şi, interesant, un nivel puţin mai scăzut decât în anul 2014. Ceea ce înseamnă că mărirea salariilor, consistentă de altfel, a fost devansată de creşterea produsului intern brut. România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în privinţa indicatorului privind procentul salariilor în PIB, doar Grecia fiind la un nivel apropiat, de 33,5%. Dar, Grecia ştim bine, din cauza crizei, a suferit ajustări drastice atât a PIB, cât şi a salariilor. Interesant este că o altă economie europeană, cea a Slovaciei, care seamană într-o privinţă cu economia autohtonă, fiind dominată de industria auto, se află şi ea la un nivel modest al salariilor în PIB, de 38%. De altfel, Slovacia, Grecia şi România sunt statele care ocupă ultimele locuri în acest clasament. Poate surprinde absenţa Bulgariei cu care economia românească se află la mulţi indicatori, umăr la umăr, pe ultimele locuri în Uniunea Europeană.

Reacţia naturală poate fi aceea că salariile sunt mici în România (şi sunt) şi ca atare politica de creştere a salariilor bugetare şi a salariului minim trebuie să continue cu o mai mare forţă. Judecata de acest fel ar fi prea simplistă. Trebuie analizat mai degrabă specificul românesc al pieţei muncii. Astfel, de ani de zile, managerii microîntreprinderilor sau al întreprinderilor mici şi mijlocii utilizează plata angajaţilor cu salariul minim pentru a-şi micşora contribuţiile şi impozitele achitate către bugetele statului. O parte din salariu este plătită „la negru” sau prin diverse vehicule, precum microîntreprinderi sau PFA-uri. În acelaşi timp, nu există, în economie, industrii sau companii cu rate de profit spectaculoase, cel puţin din raportările oficiale, pentru a putea spune că investitorii profită de preţul scăzut al forţei de muncă şi în schimb este premiată peste măsură investiţia în capital.

Sectorul bugetar trebuie abordat separat în materie de politica salarială. Anii de criză şi finanţatorii internaţionali plafonaseră cheltuielile salariale într-o anvelopă de 7% din PIB. Motivaţia era dată de ţinerea sub control a deficitului bugetar. În ultimii trei ani, însă, anvelopa salarială a fost dată uitării, cheltuielile cu salariile bugetare au rate de creştere cu două cifre de la un an la altul, uitându-se însă să se facă o restructurare de personal în instituţiile publice. În concluzie, salariile mici din economie ţin de specificul ei. O economie care are o piaţă internă slab dezvoltată, dependentă de exporturi şi care, în general, produce mărfuri cu valoare adăugată modestă.