Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Nebuloasa offshore. Trilioane de dolari la limita legii

O companie offshore este o societate înregistrată într-o țară sau într-un teritoriu cu legislație autonomă, dar care nu desfășoară activități economice pe teritoriul respectiv, deci nu obține profit în țara unde a fost înregistrată, ci în afara granițelor acelui stat. Principalele motive pentru care un offshore este profitabil sunt legate de protejarea unor proprietăți sau a unor bunuri, confidențialitatea structurii acționariatului și accesul la piețele financiare și de investiții din toată lumea. Granița între legal și ilegal în cazul companiilor extrateritoriale este extrem de fină, explică analistul Ciprian Bârsan.

El vorbește de o acceptare tacită, cel puțin în cazul României,  unde nu există o lege care să pedepsească plasarea banilor în companii offshore, dar nici un regulament care să o permită. Dacă trilioanele de dolari plasate în paradisuri fiscale ar fi fost rulați în economie, criza din 2008 nu ar fi fost atât de cruntă, mai spune Ciprian Bârsan. 

Reporter: Este sau nu legal un offshore? Acesta cred că este punctul de la care ar trebui să plecăm.

Ciprian Bârsan:  Este legal, atât timp cât activitatea pe care o desfășori în țara unde locuiești, unde ai business-ul îți permite o asemenea inginerie financiară. Practic (un offshore) se apropie foarte mult de noțiunea de inginerie financiară. Trebuie ca statul unde îți desfășori activitatea și unde ar trebui să îți plătești taxele să fie de acord cu un asemenea aranjament. El nu este neapărat o unealtă de a eluda statul, de a face evaziune fiscală. În primul rând, acolo se pot depune banii. Poate fi folosit ca o alternativă la depozitele din țara în care locuiești. 

Rep: Nu am înțeles dacă statul din care ești trebuie să îți permită, în ce termeni? Să știe că tu ai offshore-ul sau în legislația națională să existe posibilitatea de a-ți trimite banii într-un offshore?

C.B: Dacă nu mă înșel (sunt ambele variante). Trebuie să îți permită ca de la o anumită sumă, un prag menționat în valoare absolută sau procentual, să îți depozitezi banii în acele locuri. Pentru sume foarte mici de bani am înțeles că nu se merită efortul de a deschide cont într-un paradis fiscal. De obicei acesta este termenul folosit pentru acele țări cu offshore-uri. 
Rep: Legislația românească permite sau nu plasarea banilor în offshor-uri? 

C.B: Este o acceptare tacită. Nu cred că există o lege care să pedepsească acest lucru, dar nu cred că există nici un regulament care să îl permită. 

Rep: Prin urmare, nu este o chestiune reglementată propriu-zis.

C.B: Exact. Aceste operațiuni în offshore-uri nu sunt reglementate în legislația din România. 
Rep: Vorbim aici despre banii curați. Devine o problemă când îți plasezi în offshore-uri bani obținuți prin infracțiuni sau cu scopul de a încălca legea.

C.B: Este o nebuloasă pentru că sunt multe state în care nu trebuie să specifici alți bani decât pe cei care îi deții în statul respectiv, în statul în care îți desfășori activitatea. Cu alte cuvinte, o modalitate de spălare a banilor obținuți din activități infracționale este folosirea acestor offshore-uri. Banii care nu sunt obșinuți în termeni onești sunt depozitați în asemenea conturi sau în state care încurajează secretul bancar. Cel mai cunoscut și mai la îndemână exemplu este Elveția. Acolo secretul bancar a rămas bătut în cuie de aproape 500 de ani și s-ar părea că nu vor să renunțe la acest statut și la această politică.

Rep: Mai multe studii făcute de diferite organizații indică faptul că în offshore-uri s-ar afla între 21 și peste 30 de trilioane de dolari. Este credibilă această sumă?

C.B: Cifra este atât de mare încât nu știu cum să o asociez. Nu exclud nicio variantă. Este de-a dreptul surprinzător faptul că vedem aceste documente despre care se discută în ultimele zile. Sumele care sunt depozitate în paradisuri fiscale sunt foarte greu de estimat. E foarte greu să vii cu o cifră exactă. Și eu înclin să cred că sumele de bani care sunt depozitate în offshore-uri sunt exorbitante. Sunt foarte mari.

Rep: Ce înseamnă 21 de trilioane de dolari? Cu produsul intern brut al cărui stat se poate compara? Ce ar însemna acești bani? 

C.B: Bănuiesc că aceste cifre pot fi asociate cu produsul intern brut al Statelor Unite, al celor mai mari economii de la nivel global, cifra fiind atât de mare.

Rep: Ca un exercițiu de imaginație, ce ar aduce taxarea lor? Cât de mari ar fi beneficiile pentru economia globală, economia de la lumină bineînțeles.

C.B: Fiecare stat are propia politică de impozitare. Din ceea ce știu, sunt țări care se apropie de 50% regim de impozitare pentru banii obținuți în urma unor activități oneste financiar-bancare, economice, etc. Poate să ajungă la 50%. Dacă nu mă înșel, avem exemple foarte apropiate. Franța, Germania impozitează cu cifre ce se apropie vertiginos de acest procent. 

Rep: Suedia iarăși. Ipotetic vorbind, ar fi un colac imens de salvare pentru economia globală, intrarea cu tancul în aceste offshore-uri și taxarea banilor de acolo?

C.B: Foarte posibil. Dar dacă ne uităm pe acea listă a persoanelor care au bani depozitați acolo, nu știu cât de ușoară va fi această taxare și impozitare a acelor conturi, atât timp cât cei mai puternici și influenți oameni de pe glob își au banii puși în asemenea conturi. Sunt de la președinți de stat, la miniștrii, la președinți de instituții financiare care supraveghează și reglementează lumea bancară și economică. Mai toată lumea are bani acolo.

Rep: Vedeți posibil un efort al autorităților naționale din fiecare stat? Vedeți posibil și cu sorți de izbândă un efort comun în fața acestui fenomen offshore?

C.B: Este posibil să vedem, mai ales la presiunea opiniei publice, a sistemului juridic din fiecare țară, a băncilor centrale. O dată deschisă cutia Pandorei, trebuie să se rezolve cumva, astfel încât societatea să se simtă echitabil, să știe că s-a făcut dreptate. Toată lumea își plătește taxele și impozitele, dar s-ar părea că, de multe ori, aleșii noștri, cei care ne conduc  - nu mă refer doar la România - fac tot felul de artificii în așa fel încât să ocolească sistemul de taxare și impozitare a țării din care fac parte.

Rep: Cum a influențat criza din 2008 fenomenul offshore?

C.B: Dacă acei bani ar fi fost în consum sau în investiții poate că ar fi rezolvat o mare parte a crizei sau criza nu ar fi fost atât de cruntă, de acerbă, așa cum am resimțit-o cu toții. Dacă existau acei bani în investiții, în consum, în crearea de locuri de muncă, în dezvoltarea industriilor existente, sunt aproape convins că efectele nu ar fi fost atât de grave, așa cum le-am simțit cu toții.
 

 

 

 
Ascultă aici interviul cu Ciprian Bârsan