Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Afacerea offshore

La ce sunt bune offshore-urile? Este o întrebare legitimă în contextul scandalului Panama pe care tocmai îl traversăm. Apariţia zonelor financiare offshore, în epoca modernă, pleacă de la căutarea soluţiilor pentru a plăti taxe mai mici. Literatura de specialitate arată că firmele offshore sunt chiar mai mult decât o simplă mecanică a optimizării plăţii taxelor şi impozitelor, ele reprezintă chiar un vehicul pe care compania-mamă îl poate utiliza în cazul în care are probleme în statul de rezidenţă. Desigur, aceasta este abordarea pozitivă.

Ca o scurtă paranteză, de culoare, să spunem că ideea de paradis fiscal a plecat de la piraţii secolului al XVII-lea care îşi depozitau prada pe o insulă pustie. Zilele de glorie ale paradisurilor fiscale încep, însă, după al doilea război mondial.

În zilele noastre, un cotidian britanic a explicat pe înţelesul tuturor mecanismul general al unui offshore, astfel: câţiva copii se decid să îşi mute puşculiţa, din diverse motive, în casa unui alt copil, prieten. Descrierea este, evident, sugestivă, dar plină de naivitate.

În realitate, astăzi, nu este nimic ingenuu în plasarea banilor în centrele financiare offshore. Vechea scuză, aceea că firmele şi persoanele îşi caută zone cu fiscalitate redusă, este deja perimată. Sunt atât de mulţi bani, aproximativ 20.000 miliarde de dolari, şi atât de multe instituţii în joc, încât este clar că miza offshore depăşeşte deja simpla optimizare fiscală.

Concret, aşa cum se poate observa limpede în aceste zile, băncile au intrat în jocul paradiselor fiscale. Şi au făcut-o cu multe arme şi bagaje şi cu o implicare masivă. De altfel, într-o abordare mai complexă, putem constata că fără bănci industria offshore nu ar fi putut exista. Băncile, sau o parte dintre ele, s-au pliat perfect pe mecanismele paradiselor fiscale din motive lesne de înţeles: banii vehiculaţi au fost tot mai mulţi.

Trebuie remarcat că sistemul bancar se află din nou în centrul unei dezbateri controversate. A câta?, după declanşarea crizei financiare, după acuzaţiile privind manipularea ratelor de referinţă sau, în România, după procesele interminabile pe tema clauzelor abuzive incluse în contracte.

Răspunsul la întrebarea de început “cui folosesc de fapt zonele offshore?” este evident mai complicat. Afirmaţia că zonele offshore sunt legale este valabilă. Dar la fel de valabilă este şi constatarea că o soluţie legală a fost transformată de piaţă într-un mutant.

Adică, sub protecţia anonimatului oferit de offshore au început să circule bani nefiscalizaţi sau proveniţi din circuite ilegale. Însă, aşa se întâmplă în economie. Piaţa, adică indivizii sau companiile, îşi găsesc cele mai la îndemână instrumente pentru a-şi atinge scopurile. Cu atât mai mult, atunci când businessul devine mare, când sumele tranzacţionate sunt impresionante şi când actorii economici implicaţi sunt tot mai puternici.

O observaţie fundamentală făcută ieri de Florin Georgescu, prim vice-guvernatorul Băncii Naţionale, cu referire la o carte a economistului francez Thomas Piketty spune că adunând excedentele cu deficitele, la nivel mondial, rezultatul ar fi pe deficit, deci minus. „Ca şi cum ne-ar împrumuta extratereştrii de pe Marte. Nu, minusul este din cauza paradisurilor fiscale”, a afirmat Georgescu în cadrul unei conferinţe.

Iată un  pas înainte în estimarea sumelor aflate în zonele offshore. Aşadar, ştim câţi bani sunt, ştim industria creată în jurul paradisurilor fiscal, ştim de ce sunt utilizate vehiculele şi, iată, aflăm şi cine îşi parchează banii în offshore.

O nedumerire persistă, totuşi. De ce nu se renunţă pur şi simplu la zonele offshore? Pentru că este limpede că zonele de acest tip au deviat mult de la bunele intenţii iniţiale, acelea de a crea spaţii de fiscalitate redusă. Este tot mai clar că desfiinţarea offshore este imposibilă din cauza mizei economice imense. Ceea ce se încearcă acum este ţinerea sistemului sub control prin intermediul schimburilor de informaţii între instituţiile publice. Cu ce şanse de reuşită, vom vedea.