Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Industria IT: mai mult decât facilităţi fiscale

itc.jpg

Image source: 
pixme.org

Orice discuţie jurnalistică pe care o ai cu un reprezentant al industriei de tehnologia informaţiei ajunge inevitabil la tema scutirii de impozit pe venit a angajaţilor din această ramură a economiei. Ieri, un reprezentant al industriei IT a lansat propunerea extinderii facilităţilor fiscale oferite la plata impozitului pe venit şi asupra programatorilor care nu au o diplomă universitară şi pentru cei angajaţi de companiile mici, nou lansate pe piaţă, aşa-numitele start-up-uri.

Nu este singurul care vine cu această propunere. Toţi reprezentanţii acestei industrii au cerut de-a lungul timpului extinderea acestor facilităţi. Parţial, le-au şi obţinut. Astfel, la jumătatea anului trecut a fost extinsă plaja angajaţilor care intră sub incidenţa facilităţilor fiscale, renunţându-se la criteriul absolvirii unei facultăţi de profil. Începând cu anul trecut beneficiază de scutirea la plata impozitului pe venit angajaţii care au următoarele ocupaţii: administrator de baze de date, analist, inginer de sistem, manager de proiect, programator, proiectant de sistem informatic. Dacă anul trecut, facilitatea fiscală era condiţionată de absolvirea unei facultăţi de profil, acum se încearcă renunţarea la criteriul studiilor universitare.

Argumentele în favoarea acestei propuneri înaintată de mediul de afaceri ministerului de profil sunt acelea ca, în continuare, din locurile de muncă deschise în industria de tehnologia informaţiei sunt ocupate numai jumătate. Adică, industria IT are nevoie de angajaţi pe care însă nu îi găseşte. Trebuie menţionat că nu doar industria de tehnologia informaţiei este în căutare de oameni, tot mai multe companii, din domenii diverse, reclamă aceeaşi problemă: nu găsesc forţa de muncă bine calificată.

Fără îndoială facilitatea fiscală acordată angajaţilor din IT a avut rolul ei în dezvoltarea industriei. O industrie care face parte din rândul celor creative, cu o valoare adăugată mare, şi care a ajuns să aibă o contribuţie în produsul intern brut mai mare decât agricultura. Facilitatea fiscală a fost atât în avantajul companiilor şi în cel al angajaţilor. Dar nu cred că dinamica pozitivă a industriei de tehnologia informaţiei s-a datorat în primul rând facilităţilor fiscale acordate de stat. Mai degrabă, am avut de-a face cu un exemplu despre cum se poate dezvolta o industrie. România a avut un întreg lanţ de condiţii care au contribuit la dezvoltarea locală. Investitori mari şi antreprenori curajoşi, un domeniu care necesită, până la un anumit nivel, mai multă creativitate decât capital, o forţă de muncă de calitate şi relativ ieftină (să fim realişti, companiile mari au venit în România sau lucrează cu români pentru că au putut oferi salarii mai mici şi nu neapărat pentru facilităţile fiscale), condiţiile de muncă sunt flexibile, în economia secolului XXI un angajat din IT îşi poate face jobul de acasă sau de oriunde în lume şi, nu în ultimul rând, România a păstrat o şcoală de specialitate de calitate şi cu rezultate notabile. Într-un fel industria IT s-a dezvoltat pentru că nu a avut nevoie de autostrăzi sau căi ferate de mare viteză, ci de infrastructură informatică. Facilităţile fiscale sunt utile totdeauna. Dar industria trebuie să privească adevărul în faţă. Pentru a menţine dinamica de creştere, companiile din domeniu au nevoie de creşterea afacerilor, de inovaţie şi de curajul extinderii.