Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cine mai înţelege ce se întâmplă cu fondurile europene ?

Ministrul fondurilor europene a plecat cu regretul că nu a avut ocazia să îşi continue proiectul. Este dificil de spus care a fost viziunea vechiului ministru, dacă ea a existat, dar cert este că din toate zonele nu se aud decât aceleaşi cuvinte: nu se întâmplă nimic în materie de fonduri europene. Referirea este la actualul exercițiu bugetar, dar lucrurile nu sunt deloc noi.

Spre exemplu, aderarea României la Uniunea Europenă, produsă în anul 2007, a coincis cu exerciţiul bugetar european cuprins între anii 2007-2013. Nou venită în Uniune, România a înfiinţat instituţiile specific europene timp de trei ani. A construit arhitectura sistemului de autorităţi publice, a angajat personal, a adoptat proceduri şi s-a chinuit să obţină acreditările noilor instituţii de la Comisia Europeană. Timp de trei ani, cel puţin, statul român nu a făcut decât să pregătească infrastructura instituţiilor. Cu un scop important: acela de a absorbi cele 19 miliarde euro alocate României prin bugetul european.

În felul acesta, cu pregătirea şi construcţia instituţiilor, a trecut jumătate din exerciţiul bugetar fără ca autorităţile române să poată accesa fonduri europene substanţiale. A venit criza şi posibilităţile bugetului de a cofinanţa investiţii din fonduri europene a scăzut. Acum, aveam instituţii, dar bugetul putea aloca tot mai puţini bani.

În rest, absorbţia fondurilor europene a fost însoţită în toţi aceşti ani de nenumărate sincope. Blocări de fonduri din partea Comisiei Europene, întârzieri de plăţi din partea administraţiei române, acuzaţii nesfârşite la adresa autorităţilor privind birocraţia excesivă, adusă la un nivel chiar mai înalt decât cea impusă de Bruxelles, şi nenumărate nereguli apărute în procesul de derulare a fondurilor europene.

Una peste alta, estimările arată că România a absorbit numai 11 miliarde euro din cele 19 alocate, adică aproximativ 60% din sumele alocate prin programul bugetar. Iar suma atrasă se referă la sfârşitul anului 2015, un termen prelungit în virtutea dreptului de a atrage bani din vechiul exercitiu bugetar timp de încă doi ani. Această prelungire a termenului  a fost un “cadou otravit”. România se află în situaţia de a fi pierdut din nou trei ani din actualul exerciţiu bugetar. Totul seamănă, până la identitate, cu ceea ce s-a întâmplat în primul exerciţiu bugetar.

Dar, în faţa acestei situaţii există câteva lucruri de neînţeles.

Nu înţeleg care a fost motivul pentru care a fost nevoie să mai fie acreditate încă o dată autorităţile de management.

Nu înţeleg de ce o schimbare de sistem informatic la o autoritate de management înseamnă blocarea activităţii şi inclusiv obligativitatea acreditării instituţiei.

Nu înţeleg motivele pentru care acest nou exerciţiu bugetar găseşte autorităţile publice la fel de nepregătite precum în anul 2007. Având în vedere că, totuşi, şi autorităţile şi beneficiarii au deja o experienţă de nouă ani.

Nu înţeleg de ce procedurile administrative s-au complicat în loc să se simplifice.

Nu înţeleg de ce nu există nici acum noul pachet de legi privind achiziţiile publice, ştiindu-se faptul că această temă este un “călcâi al lui Ahile” în absorbţia fondurilor europene. 

Sunt doar nelămuriri retorice. Sper să aflu câteva răspunsuri, măcar, de la noul ministru al fondurilor europene.

1012