Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


La ce este bună zona euro!

Periodic, în spaţiul public reapare discuţia privind aderarea României la zona euro. Aşa s-a întâmplat şi zilele acestea. Cu ocazia amânării încă o dată a momentului,pe care guvernul României şi-l asumă pentru intrarea în zona euro.

Un sondaj referitor la intrarea în zona euro i-ar găsi pe români despărţiţi în două tabere. De o parte, susţinătorii fără rezerve, ba chiar entuziaşti, ai aderării la euro. De cealaltă parte, există opinii radical împotriva intrării României în zona euro. Şi o tabără, şi cealaltă au argumentele lor.

Dezbaterea despre euro se duce în jurul unei dileme majore: este pregătită România să adere la zona euro? Răspunsul este complicat, pentru că necesită o analiză pe două paliere. Din multe puncte de vedere, România este pregătită să treacă la moneda euro. Tehnic vorbind, există o serie de indicatori, aşa numiţi de convergenţa nominală, pe care România îi îndeplineşte. Indicatorii se referă la inflaţie, la rata dobânzii sau la stabilitatea cursului de schimb valutar. Dacă ar fi doar în funcţie de indicatorii care definesc convergenţa nominală, România ar putea intra foarte rapid în zona euro.

Doar că economia este mai complicată decât indicatorii macroeconomici. Iar, în ultimii ani, accentul cade pe aşa-numiţii indicatori de convergenţă reală. Ei se referă la viaţa reală, adică la produsul intern brut pe cap de locuitor, la salariu în raport cu media europeană sau la nivelul de trai. Din aceste puncte de vedere, România nu se califică pentru trecerea la euro, ba chiar este încă departe de statele din Eurozone. Astfel, PIB pe cap de locuitor este de 55% din media europeană. Standardele aderării la zona euro cer ca un stat să se afle la nivelul de 70% din media europeană.

Productivitatea muncii este la jumătate faţă de media Uniunii, iar costul cu forţa de muncă, adică salariul, este de şase ori mai mic decât media zonei euro. Toate acestea sunt cifre care arată cât de departe este România de zona euro.

Dar, până la urmă, care este filosofia cu această aderare la zona euro? Din punctul de vedere al cetăţeanului, lucrurile sunt destul de simple. O posibilă adoptare a monedei euro ar arăta foarte limpede cât de mari sunt diferenţele de salarizare dintre România şi Europa Occidentală. Dar acest fapt este cunoscut. Românii care se duc să muncească în Europa fac deja această comparaţie, dintre salariile de acasă şi cele din statele dezvoltate. Deci, integrarea s-a făcut prin libera circulaţie a forţei de muncă.

Zona euro ne-ar arăta clar, spre exemplu, cât de ieftine sunt terenurile agricole din România. Dar şi acest lucru s-a întâmplat. Străinii au dreptul să cumpere terenuri, chiar dacă, mai nou, există o serie de prevederi birocratice care descurajează tranzacţiile. De ani de zile, companiile străine au cumpărat masiv terenuri în România. Aderarea la Uniunea Europeană a inclus şi această cauză. Cumpărarea de terenuri de către străini, persoane fizice sau prin companii, s-a întâmplat deja. Aşadar, din multe puncte de vedere, economia românească este integrată în zona euro. Dacă, evident, nu privim la decalajele de dezvoltare.

Există un singur argument important pentru a rămâne în afara zonei euro. Acela se referă la faptul că prin devalorizarea monedei naţionale economia câştigă competitivitate. Un leu mai slab faţă de euro îi avantajează pe exportatori. Este o metodă prin care o economie poate deveni mai performantă din jocul cursului valutar. Cu un amendament, în situaţia devalorizării monedei locale, companiile pot câştiga, dar salariaţii pierd, pentru că ei îşi văd redusă puterea de cumpărare. În concluzie, cursul de schimb oferă unei economii posibilitatea de a câştiga în performanţă.