România, un proiect în criză

Ceea ce, însă, transmite esenţial discursul premierului este un lucru cât se poate de realist şi, în acelaşi timp, îngrijorător. România suferă la capitolul viziune. România nu poate construi un proiect comun. Premierul o spune mai mult sau mai puţin voalat. Instituţiile publice româneşti nu au coerenţă nici în politicile pe care le promovează, nici în deciziile de zi cu zi. Acesta este mesajul cel mai important pe care îl transmite premierul României. Iar pentru demonstrarea acestui fapt, aduce şi o serie de argumente. Ne întrebăm de ce nu există niciun progres în zona fondurilor europene. Răspunsurile sunt două. O dată, pentru că instituţiile publice lucrează separat, respectiv autorităţile de management nu îşi coordonează între ele obiectivele, ceea ce face imposibilă găsirea unei logici în scrierea ghidurilor de finanţare. A doua oară, pentru că de la începutul acestui exerciţiu bugetar european, structura instituţională românească nu a reuşit să se hotărască asupra felului în care doreşte să primească proiectele, informatic sau clasic, pe hârtie. Ca atare, sistemul informatic nu a fost finalizat.

La fel, şi în ceea ce priveşte întârzierea de plată a subvenţiilor agricole. O situaţie care pare de neînţeles pentru un premier care vine din domeniul agricol, ca fost ministru şi ca fost comisar european. Doar că Dacian Cioloş a explicat că metodologia de plată a subvenţiilor nu a fost încă adaptată la noile reguli europene.

Un alt exemplu de lipsă de viziune sau mai exact de haos este Compania de Autostrăzi şi Drumuri. Explică premierul: compania are prerogative atât pentru investiţii, cât şi în domeniul mentenanţei. În acelaşi timp, compania are ca obiect de activitate şi autostrăzile şi drumurile naţionale. Ceea ce, înţelegem, este prea mult şi prea divers, deci haotic. De altfel, prim-ministrul Cioloş a vorbit despre nevoia de a crea o altă instituţie, la un alt nivel, pentru a conduce proiectele de infrastructură. Doar că rezistenţa la schimbare este mare şi nu doar la compania de autostrăzi şi drumuri, ci şi în multe alte instituţii sau companii publice.

Premierul are un plan. Îşi doreşte ca guvernul tehnocrat să aducă o viziune pentru economia şi societatea românească. O viziune care să micşoreze haosul din administraţie. Nu ştiu pe cine a convins premierul în emisiunea de televiziune, nu ştiu ce audienţă a făcut programul sau dacă premierul a crescut în sondajele de opinie publică. Există însă certitudinea că premierul are o viziune pentru România. Felul în care va reuşi să o transforme într-un set de politici publice este marea provocare a guvernului. Un Executiv care poate fi criticat pentru o mulţime de lucruri, dar care are o certitudine: un premier cu viziune.