China - Europa: a fi sau a nu fi economie de piaţă

Miza deciziei este imensă. Dacă economia chineză ar primi din partea Uniunii Europene statutul de economie de piaţă ar însemna deschiderea totală a pieţelor europene pentru produsele chinezeşti. Practic, este anulată protecţia comercială pe care Europa o poate aplica prin metode specifice precum contingentarea produselor sau aplicarea unor preţuri antidumping.

Studiile arată că în cazul ridicării barierelor comerciale pentru produsele chineze câteva industrii europene vor avea mari probleme. Prima pe listă este industria siderurgică. Companiile siderurgice care activează în Europa sunt deja puse sub presiune de produsele chinezeşti. În primul rând, pentru că industria europeană face eforturi de reducere a poluării, ceea ce înseamnă costuri mai mari. În vreme ce economia chineză nu are nicio restricţie în materie de polure şi protecţia mediului. Evident, acest lucru duce la obţinerea unor produse substanţial mai ieftine. În al doilea rând, tariful energiei în Europa, esenţial pentru industria oţelului, este cel mai mare din economia globală.

Dar nu doar industria siderurgică europeană va fi afectată. Studiile arată că industria producătoare de îngrăşăminte chimice, industria textilă, evident, sau cea a echipamentelor pentru producătorii de energie regenerabilă vor fi puternic concurate de mărfurile venite din China fără bariere comerciale. Analizele estimează că aproximativ trei milioane de locuri de muncă din Europa ar fi în pericol prin simpla recunoaştere a economiei chineze ca având statut de economie de piaţă.

Există, însă, multă tensiune în luarea deciziei. Oficialii chinezi, spre exemplu, presează obţinerea statutului argumentând că acesta trebuie acordat automat la 15 ani de când China este membru a Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Pe de altă parte, decizia, care va trebui luată până în luna decembrie a acestui an, găseşte din nou Europa divizată. Flancul sud-estic plus Franţa şi Italia se opun vehement, în timp ce Europa nordică plus Marea Britanie susţine cauza Chinei.

Pentru cei care pledează în favoarea Chinei există un argument pragmatic şi unul general. Pe de o parte, economiile din nordul Europei vor fi mai puţin afectate de deschiderea pieţei, pentru că au avantajul de a produce mărfuri cu valoare adăugată mare. Pe de altă parte, susţinătorii Chinei aduc ca argumente nevoia de capital şi de investiţii a Europei care pot veni din economia chineză.

De altfel, China este al doilea partener comercial al Uniunii Europene, după Statele Unite, cu un volum al schimburilor comerciale, în anul 2015, în valoare de 521 miliarde euro, adică 15% din comerţul extracomunitar. Balanţa înclină însă spre importuri, domeniu în care China este principalul partener al Uniunii cu 20% din volumul total. Pe primele trei luni ale acestui an, de exemplu, deficitul comercial în relaţia cu China este de aproximativ 47 miliarde euro.

Dincolo de impactul asupra economiei europene, întrebarea este: are sau nu China o economie de piaţă? Dacă judecăm prin prisma faptului că 16 din 28 de anchete lansate de Comisia Europeană contra practicilor de dumping se adresează produselor chinezeşti avem argumente să spunem că nu se pune problema. De asemenea, o analiză a Comisiei Europene arată că economia chineză îndeplineşte un singur criteriu din cele şase impuse unei economii de piaţă. Decizia va fi luată de Parlamentul European, iar opţiunea eurodeputaţilor este, până acum, aceea de a refuza Chinei statutul de economie de piaţă.