Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De unde vine prăpastia dintre bunăstarea macroeconomică şi sărăcia microeconomică

georgescu.jpg

Florin Georgescu
Image source: 
bnro.ro

Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naţionale şi economist cu binecunoscute vederi de stânga, analizează în cadrul unei prezentări recente o temă care frământă de câţiva ani buni societatea românească: paradoxul definit prin rezultatele bune la nivel macroeconomic şi dezamăgirile accentuate sau chiar tensiunile de la nivel microeconomic.

Cu alte cuvinte, Florin Georgescu se întreabă, la fel ca o pleiadă de alţi economişti: de ce rezultatele bune macroeconomice nu se transmit la nivelul economiei reale?

Profesorul şi oficialul BNR vine cu o analiză economică pentru a-şi susţine argumentele. De la început, este interesant de remarcat că analiza şi concluziile studiului sunt trecute prin filtrul viziunii economice de stânga a autorului. Dincolo, însă, de acest lucru, datele şi abordarea analizei dlui Florin Georgescu merită remarcată în contextul în care tot mai mulţi oameni de afaceri sau cetăţeni îşi pun întrebarea: de ce creşterea economică nu se transmite la nivel micro, în rândul companiilor şi populaţiei.

Iată datele macro: în ultimii 15 ani, produsul intern brut (PIB) a crescut de patru ori, de la 41 miliarde de euro, în anul 2000, la 160 miliarde euro, în anul 2015. PIB-ul pe cap de locuitor în raport cu media europeană a crescut în ultimii 15 ani de 2,3 ori, până la 53%. Prognozele arată că o creştere cu un punct şi jumătate peste media zonei euro ar conduce economia românească, în următorii şase-şapte ani, la un nivel al PIB pe locuitor de 65% din media europeană.

Dar, constată studiul realizat de Florin Georgescu, indicatorul produs intern brut nu mai este suficient pentru a arăta efectiv cât de bine trăiesc oamenii şi care este calitatea mediului înconjurător. Florin Georgescu aduce în atenţie indicele de dezvoltare umană, un indicator mai cuprinzător decât produsul intern brut şi care include şi date privind speranţa de viaţă, nivelul educaţional sau venitul pe locuitor. De altfel, trebuie spus, Florin Georgescu nu este primul economist care pledează pentru concentrarea atenţiei asupra indicelui de dezvoltare umană. Cu ceva timp în urmă, profesorul şi cercetătorul Cezar Mereuţă propunea că România să îşi mute atenţia de la indicatorul de produs intern brut către indicele de dezvoltare umană. Argumentul dlui Mereuţă era acela că indicele este mai cuprinzător în ceea ce priveşte complexitatea economiei şi societăţii. Iată că şi Florin Georgescu subcrie astăzi acestei idei. Din păcate, nici la acest capitol, al indicelui de dezvoltare umană, România nu stă deloc bine, respectiv se află, dintre ţările Uniunii Europene, pe penultimul loc, înaintea Bulgariei.

Autorul studiului arată şi care sunt cauzele pentru care este blocată transmiterea creşterii economice spre dezvoltarea societăţii. În primul rând, este vorba despre indisciplină financiară care creează învingători şi învinşi, privilegiaţi şi năpăstuiţi. Cei care se supun regulilor sunt dezavantajaţi faţă de cei care le încalcă, fără să fie pedepsiţi.

Apoi, spune Florin Georgescu este vorba despre raportul dintre muncă şi capital. În ţările dezvoltate, capitalului îi revine 40% din venitul naţional, iar restul de 60% se distribuie către muncă. În România, raportul este invers. Fără a intra în demonstraţia tehnică, studiul arată că în România capitalul, adică investitorul, este privilegiat în raport cu munca, adică salariatul. De la obligaţia legală de capitalizare a companiilor, care însă este încălcată, până la circuitul prin care banii sunt scoşi din firme prin „inginerii financiare” şi se întorc eventual prin împrumuturi acordate de acţionari. Este un mecanism care însă nu ţine seama de faptul că întreprinderile mici au un pronunţat rol social, chiar dacă poate multe dintre ele sunt prinse într-un astfel de circuit.

În plus, arată studiul, salariile bugetare, în ciuda creşterii din ultimii ani, nu s-au întors, ca şi cifră nominală şi globală, la nivelul anului 2012, anul în care s-au operat reducerile salariale din sectorul bugetar. În fine, distribuţia economisirii populaţiei în bănci arată prăpastia care s-a creat în societatea românească în materie de venituri şi câştiguri. Aceasta este realitatea care explică diferenţele dintre indicatorii macroeconomici şi viaţa reală.