Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Niciun prânz nu este gratuit. Cu atât mai puţin transportul public

Ideea noului primar al Capitalei de a oferi transport public gratuit pentru bucureşteni este lipsită de sens economic şi de un populism extrem. Nicio capitală europeană nu oferă o astfel de facilitate de transport, dintr-un motiv simplu: peste tot în Europa, transportul public are nevoie de subvenţii din partea municipalităţilor. Transportul gratuit, chiar şi în afara orelor de vârf de trafic, nu ar face decât să încarce şi mai mult nota de plată a primăriei bucureştene.

Spre exemplu, la Strasbourg, într-un oraş cu puternice valenţe europene pentru faptul că găzduieşte sediul Parlamentului European, o călătorie cu mijloacele de transport în comun are un tarif de un euro şi 20 de eurocenţi. În funcţie de numărul de călătorii cumpărate şi de tipul abonamentului, călătorii pot obţine o serie de reduceri de tarif. De remarcat, că în Bucureşti, tariful unui bilet de călătorie este de aproximativ 28 de eurocenţi.

În acelaşi timp, unele oraşe din România, precum Sibiu sau Timişoara, au făcut progrese substanţiale în ceea ce priveşte transportul public. În sensul că autobuzele şi tramvaiele reuşesc să sosească în staţii la orele afişate pe panourile informative. Dar nici unui primar din aceste oraşe nu i-a trecut prin cap să facă transportul public gratuit.

De altfel, cifrele de buget ale regiei de transport din Bucureşti sunt departe de a permite aplicarea unei astfel de măsuri, chiar şi în afara orelor de vârf. Astfel, regia de transport are anul acesta un buget alocat de 515 milioane de lei, iar solicitarea regiei pentru Consiliul general al municipiului a fost de 615 milioane de lei. Desigur, nicio instituţie nu va putea primi bugetul pe care îl doreşte, dar diferenţa arată că regia de transport ar avea nevoie de mai mulţi bani pentru investiţii şi cheltuieli operaţionale. Trebuie spus că bugetul pentru RATB este unul dintre cele mai mari ale primăriei rivalizând cu fondurile alocate investiţiilor. Din bugetul de aproximativ 500 de milioane de lei, o treime, adică 150-160 milioane de lei, reprezintă venituri din bilete sau abonamente de călătorie. Nu avem cifrele care să arate cât reprezintă încasările din biletele utilizate în afara orelor de vârf pentru a putea vedea impactul gratuităţii asupra bugetului regiei. Cu siguranţă, însă, sumele nu sunt deloc de neglijat. De asemenea, RATB desfăşoară, în acest moment, un program de achiziţii de distribuitoare automate de bilete, iar în condiţiile transportului gratuit ne întrebăm ce sens ar mai avea o asemenea investiţie.

Trebuie spus că, în acest moment, în Bucureşti, există deja o serie de facilităţi. Pensionarii, veteranii de război sau eroii din Revoluţia din 1989 beneficiază de transport gratuit, iar studenţii şi elevii de reduceri cu 50% din tarif. De altfel, din cauza acestor facilităţi, regia de transport are datorii la fisc de 272 milioane de lei. Datoriile calculate de ANAF provin din neplata TVA pentru gratuităţile şi facilităţile acordate în perioada 2007-2013. Cu alte cuvinte, bugetul RATB este deja într-o situaţie delicată, dacă ţinem cont de subvenţiile necesare şi de datoriile pe care regia le are către fisc.

Economistul Milton Friedman, cu orientare liberală, a spus cândva că „niciun prânz nu este gratuit”. O expresie care a devenit celebră, nu doar prin sensul propriu al cuvintelor (pentru că se poate întâmpla ca un prieten să ne ofere o masă). Ideea lui Friedman este de fapt de a le atrage atenţia politicienilor, oamenilor de afaceri sau cetăţenilor că totul are un cost. Aşa stau lucrurile şi cu transportul gratuit al doamnei Gabriela Firea. Bucureştenii trebuie să se întrebe care sunt costurile introducerii transportului gratuit şi dacă nu cumva vor fi puşi să plătească alte taxe sau impozite locale pentru a compensa pierderile de buget.

Şi, în al doilea rând, bucureştenii trebuie să se întrebe ce aşteaptă de la ei cei care astăzi le oferă „un prânz gratuit” numit transportul public fără plată. Răspunsul este limpede: au nevoie de votul lor la alegerile parlamentare din această toamnă. Aşadar, este un troc cât se poate de politic. Noi oferim transport gratuit, voi ne daţi votul. Problema este că din această ecuaţie, economia este exclusă. Şi, ca de obicei, contribuabilii vor trebui să plătească largheţea cu care împart banii şi bugetele politicienii, fie ei şi primari proaspăt aleşi.