Obstacole fiscale în calea dezvoltării economice

Obstacolele încep, cum se putea altfel, cu formularul 088. Formularul vrea să fie o declaraţie pe care o companie trebuie să o completeze la înregistrarea în scopuri de TVA, în cazul schimbării sediului social sau la schimbarea administratorilor şi asociaţilor. Formularul gândit de fisc are în componenţă o serie de informaţii pe care reprezentanţii companiilor trebuie să le ofere. Teoretic, informaţiile au drept scop informarea fiscului asupra companiei, administratorilor sau acţionarilor pentru a preveni fraudele fiscale.

Practic, susţin reprezentanţii AOAR, formularul în cauză s-a transformat într-un adevărat film de groază pentru întreprinzători.

Astfel, declaraţia fiscală obligă firma să furnizeze informaţii personale şi confidenţiale despre asociaţi şi administratori, cereri care, consideră oamenii de afaceri, reprezintă o încălcare a dreptului cetăţeanului la viaţa personală. În plus, completarea formularului a însemnat eforturi mari de documentare, pregătire a datelor, declaraţii ulterioare şi cozi la ghişeele ANAF.

Dar nu doar atât. Birocraţia a scos pur şi simplu companii din piaţă. Direcţii regionale ale ANAF au anulat din oficiu înregistrarea în scopuri de TVA fără să analizeze comportamentul fiscal al companiei, numărul de angajaţi şi intervenind în mod anticoncurenţial în economie. În sensul că au fost analizate numai firmele care au trecut printr-o serie de schimbări administrative.

Una peste alta, formularul 088 se simplifică. Cel mai probabil începând cu luna iulie a acestui an. Ceva însă va rămâne după acesta. O serie de companii aflate în pericol să piardă afaceri şi cota de piaţă. Şi o nouă tensiune între contribuabili şi fisc, pentru că, în continuare, criteriile de risc care vor fi luate în calcul pentru penalizarea unei companii rămân secrete. Reprezentanţii fiscului spunând că nu pot fi transparentizate criteriile de risc întrucât ar favoriza evazioniştii.

Un alt obstacol fiscal aflat în calea dezvoltării economice este lipsa de informatizare a agenţiei fiscale. Mai exact, ar fi nevoie de interconectarea bazelor de date ale instituţiilor publice, inclusiv ANAF. De altfel, proiectul conectării caselor de marcat fiscale la baza de date a ANAF este în continuare amânat. Deşi, metoda este văzută de antreprenorii români ca o soluţie bună pentru prevenirea evaziunii fiscale. În lipsa unei astfel de metode, companiile sunt obligate să păstreze timp de 10 ani memoriile fiscale ale caselor de marcat. Este uşor de imaginat că spre exemplu un lanţ de magazine trebuia să adune sute sau zeci de mii de plăcute pe care trebuie să le păstreze în condiţii bune timp de 10 ani. Vă puteţi imagina câtă birocraţie şi ce costuri presupun păstrarea acestor documente electronice.

Dincolo însă de obstacolele birocratice, fiscale sau netransparente, marea problemă pe care o reclamă reprezentanţii companiilor este una de principiu. Tot mai multe voci reclamă faptul că ANAF, controalele fiscului şi legislaţia fiscală sunt pe o pistă greşită. De fapt, în dorinţa de a aduce mai mulţi bani la buget, agenţii fiscali se îndreaptă către contribuabilii corecţi, pentru că ştiu că de aici pot încasa amenzi, penalizări, impozite şi taxe din interpretarea legii. Lupta cu evaziunea este de fapt bătălia cu contribuabilii corecţi. Acolo se concentrează controalele şi amenzile. În schimb, evazioniştii trăiesc bine mersi.