Avertisment de la şeful Asociaţiei băncilor: atenţie la creditele cu dobânzi mici!

Problemele au apărut o dată cu criza. Efectele nu s-au stins nici până astăzi şi au constat în credite neperformante, în litigii între bănci şi clienţi şi în prăbuşirea creditării.

Înainte de criza din 2008, Banca Naţională a intervenit, destul de târziu, cu o legislaţie specifică descurajării creditului de nevoi personale, dar exuberanţa era deja prea mare.

Săptămâna trecută, preşedintele Asociaţiei Băncilor le-a cerut colegilor bancheri să fie atenţi la ritmul creditării. Argumentele sunt corecte şi trebuie luate în seamă. În primul rând, trebuie remarcat că în acest moment dobânzile sunt la cel mai scăzut nivel. Nu numai în România, ci în întreaga Europă. Motivele sunt cunoscute. Banca Centrală Europeană (BCE) încearcă să lupte cu deflaţia şi cu creşterea anemică a economiilor din zona euro. Dobânda cheie a BCE este negativă. În aceste condiţii, este limpede că dobânzile sunt la cel mai scăzut din ultimele decenii. De aceea, spune Sergiu Oprescu, este bine ca băncile să fie atente la creditare, întrucât este clar că trebuie luat în calcul riscul asociat creşterii dobânzilor. O creştere a dobânzilor va avea loc, să fim realişti, mai devreme sau mai târziu. Pentru că este imposibil de crezut că perioada dobânzilor foarte mici va rezista pe termen lung.

Şi atunci, este logic ca băncile, alături de clienţi, să aibă în vedere evoluţia dobânzilor şi felul în care clienţii vor reacţiona la situaţia viitoare. De altfel, acest lucru le este cerut băncilor chiar prin testele de stres pe care trebuie să le facă la acordarea unui împrumut.

Sergiu Oprescu, pledează, aşadar, pentru un comportament anticiclic. Adică să nu se acorde credite din abundenţă într-un moment în care dobânzile sunt mici, pentru că ele se pot transforma în active cu potenţial de risc. Aceasta este lecţia pe care băncile şi clienţii ar fi trebuit să o înveţe înainte de criza din anul 2008. Se pare însă că şi unii, şi alţii au cam uitat învăţămintele crizei.

De aceea, apelul şefului Asociaţiei Băncilor este bine venit şi, în acelaşi timp, un semn de responsabilitate. Doar că el este doar un început. Desigur, Asociaţia băncilor nu poate impune membrilor o anumită conduită de creditare. Dar ar fi important ca dincolo de mesajul binevenit al preşedintelui Asociaţiei să existe un memorandum al societăţilor bancare care să susţină şi să oficializeze ideea. Desigur, un astfel de memorandum nu poate obliga cu nimic băncile din punct de vedere comercial, dar poate fi înţeles ca un pact, ca o înţelegere mutuală, pe care societăţile semnatare şi-o asumă.

Un astfel de memorandum ar fi util, nu acum, când vremurile sunt bune pentru toată lumea, ci peste câţiva ani când este de aşteptat să se reia discuţiile aprinse cu privire la cine este vinovat pentru dificultăţile pe care le vor avea debitorii în rambursarea împrumutului.

În esenţă, poziţia şefului Asociaţiei băncilor este importantă. Până acum, ne-am obişnuit ca astfel de semnale, sub o formă sau alta, să vină doar de la Banca Naţională. Iată că un pas, chiar şi formal, a fost făcut şi de bancheri. El trebuie urmat şi de comsumatori care prin asociaţii sau pe cont propriu trebuie să înţeleagă, dincolo de beneficii, şi riscurile pe care şi le asumă atunci când iau un credit.