Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Nimic nou: creşte economia, creşte şi deficitul comercial

Nu mai este o surpriză, ci o confirmare. Deficitul comercial continuă să crească. Mai precis, pe primele cinci ale acestui an, deficitul comercial a crescut cu aproape 50% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Spre exemplu, în toamna anului trecut creşterea faţă de anul 2014 era de 30 la sută. Ceea ce ne arată că, în continuare, deficitul comercial se amplifică, dacă nu cumva putem spune că este deja inflamat.

Sursele deficitului sunt de două feluri: pe de o parte, deja cunoscuta rată de creştere a consumului. Un consum care se duce la un nivel de aproape 20%. Pe de altă parte, este limpede că deficitul crescut provine şi din structura specifică a economiei româneşti. Este vorba despre concentrarea industriei pe două componente: industria auto şi cea prelucrătoare. Ca atare, şi în cazul importurilor şi al exporturilor, maşinile şi echipamentele de transport plus alte produse manufacturate reprezintă cel puţin 70%. Ceea ce reprezintă şi un punct forte, şi unul slab, în acelaşi timp. Punctul forte este acela că ne arată că România îşi susţine exporturile pe industrii, fie că este vorba de cea auto sau de cele prelucrătoare. Problema vine din faptul că România este dependentă în materie de comerţ exterior de câteva industrii. Dacă unele industrii sau unele companii au probleme pe vânzare pe pieţele europene se poate naşte o dificultate majoră pentru exporturile româneşti.

Economia este de câţiva ani într-un cerc vicios. Când economia încetineşte, deficitul comercial scade, aşa cum s-a întâmplat în anii 2012 şi 2013. Când economia creşte, deficitul urcă spectaculos. Acest lucru ne arată că nu s-a schimbat mare lucru în structura economiei româneşti. Nu poate ieşi din zona low-cost şi nu poate aduce investiţii şi investitori în domenii de vârf.

De altfel, observaţia este valabilă şi pentru produsele agroalimentare, băuturi şi tutun. În urmă cu câţiva ani, balanţa comercială a acestor produse ajunsese excedentară pentru economia românească. Adică, exportăm mai mult decât importăm. S-a crezut atunci că este vorba despre un câştig de competitivitate al produselor româneşti. De aproape nouă luni, la puţin timp după scăderea TVA la alimente, excedentul s-a transformat în deficit. Pe primele cinci ale acestui an, deficitul comercial la produsele agroalimentare continuă să crească ajungând la aproximativ 550 milioane de euro. Ceea ce trebuie să îi pună pe gânduri pe cei care acum se grăbesc să se bucure de proaspăt promulgata lege a supermarketurilor. Cifrele de comerţ exterior arată clar că o creştere a consumului este susţinută, că ne place sau nu, de mărirea importurilor. Acest lucru ne arată că importurile în acest domeniu se pot face la preţuri mai avantajoase decât cele interne. Nu neapărat şi la o calitate sporită, dar aceasta este o altă discuţie.

În fine, comerţul exterior românesc mai are o sensibilitate: dependenţa într-o proporţie covârşitoare faţă de pieţele din Uniunea Europeană. Mai precis, 76% pentru exporturi şi 78% pentru importuri. Ceea ce ne arată că eforturile post-criză, referitoare la diversificarea pieţelor de export, nu au dat rezultatele aşteptate.

De altfel, România este printre economiile cele mai dependente de piaţa Uniunii Europene, alături de Slovacia şi Cehia, Polonia, Ungaria sau Olanda. Ceea ce încă o dată, este şi bine, şi rău.

În concluzie, creşterea deficitului comercial ne arată două lucruri. Primul, economia românească nu s-a schimbat substanţial după criză. Mult-dorita creştere de valoare adăugată nu s-a întâmplat şi această temă trebuie să fie una centrală în proiectul de ţară care se construieşte. În al doilea rând, economia românească este dependentă de importuri. Cu cât creşterea este mai mare cu atât importurile sunt mai mari. Iar această dependenţă nu poate fi redusă de azi pe mâine. Nici măcar la şapte ani de la criză.