Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Antreprenor şi bancher. Care pe care

Un studiu internaţional publicat de Asociaţia Română a Băncilor arată că aproape jumătate dintre românii adulţi nu utilizează produse şi servicii bancare. Cifra este surprinzătoare din două puncte de vedere. 

În primul rând, pentru diferenţa extrem de mare faţă de ţările europene. Astfel, ponderea celor care nu utilizează produse bancare este de sub un procent în Austria şi Germania şi puţin peste 1 la sută în Franţa.

În al doilea rând, este un mare semn de întrebare cum reuşesc să scape jumătate dintre adulţii români fără să aibă nicio treabă cu băncile. În aparenţă, băncile au intrat în viaţa noastră de zi cu zi. Orice mic întreprinzător este practic obligat să aibă un cont bancar. Un angajat bugetar sau la o companie de un anumit nivel are toate şansele să aibă un card bancar. Pentru că statul şi companiile internaţionale au introdus deja de o bună bucată de vreme plata salariilor prin card bancar.

La fel, mulţi dintre cei care au făcut în ultimii ani o tranzacţie pe piaţa imobiliară au fost obligaţi să apeleze la o bancă. Cu toate acestea, jumătate dintre românii adulţi nu lucrează cu nicio bancă. Răzvrătiţii vor spune că este o opţiune bună şi că băncile nu fac decât să încaseze comisioane tot mai diverse şi tot mai mari. Ceea ce parţial este adevărat.

Dar întrebarea este: cu ce se ocupă românii care nu au nicio treabă cu banca? O parte din ei sunt, cu siguranţă, locuitori în zona rurală. Cum pentru o parte dintre români autoconsumul este un mod de viaţă, iar veniturile băneşti pe care le obţin provin din activităţi de zilieri, poate fi o explicaţie pentru faptul că nu trec pragul băncilor. Dar, chiar şi aşa, procentajul celor care nu utilizează produse bancare este prea mare.

În fine, o altă explicaţie poate fi aceea că economia românească este dominată de cash. Românii evită băncile şi nu doar pentru că acestea practică taxe şi comisioane multe şi mari. Ci pentru că o economie de cash înseamnă şi o economie gri sau neagră. Încă mulţi dintre salariaţi îşi primesc plata cuvenită în plic, fără să mai treacă prin conturi bancare. În continuare circuitele ilicite ale economiei sunt alimentate cu sume în numerar. În ciuda legislaţiei care limitează plăţile cash la sume tot mai mici.

În acelaşi timp, conform datelor Asociaţei băncilor, doar o treime din creditele acordate companiilor sunt pentru investiţii. Procentajul este dezămăgitor, dar previzibil. Din motive ce ţin atât de bănci, cât şi de companii, în ultimii ani, creditele pentru investiţii nu au excelat.

Într-un dialog publicat de revista Economistul, Sergiu Oprescu, şeful Asociaţiei Băncilor şi Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România discută chiar pe tema colaborării care există sau ar trebui să fie îmbunătăţită între bancheri şi antreprenori. Observaţiile sunt pe mai multe paliere. Astfel, opinia conform căreia băncile nu creditează companiile şi economia este excesivă. Pentru că se constată că România a intrat în economia de piaţă cu resurse puţine de capital. Adică, banii ca factor esenţial pentru producţie au lipsit mulţi ani de zile, imediat după 1990. De aceea, capitalul a fost o marfă scumpă. Acum lucrurile s-au schimbat, în sensul că sistemul bancar românesc poate credita din banii pe care îi atrage în depozite.

În acelaşi timp, este clar că băncile continuă să aibă o forţă de negociere superioară, uneori disproporţionată, în raport cu firmele. De partea cealaltă, băncile au şi ele rigorile lor privind creditarea. Spre exemplu, o restricţie importantă este legată de faptul că băncile pot să finanţeze numai în anumiţi multipli din capitalul social al unei companii. Acest lucru este cerut de regulamentele europene şi este o explicaţie pentru nivelul redus al creditării firmelor. Ca o concluzie, este nevoie de mai mult decât educaţie financiară. Este nevoie ca bancherii să îi înţeleagă pe antreprenorii şi invers oamenii de afaceri să aibă în vedere restricţiile pe care le are o bancă.