Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Managerii se plâng că nu găsesc muncitori calificaţi. Muncitorii se plâng de salariu

Cea mai mare problemă pe care o au intreprinzătorii poate părea neaşteptată. În ultimii 25 de ani, sondajele de opinie au arătat diversele nemulţumiri ale mediului de afaceri. Dobânzile mari, cursul de schimb, lipsa finanţării sau predictibilitatea fiscală au fost pe rând pe lista de probleme ale întreprinzătorilor.

De cel puţin un an de zile, reprezentanţii companiilor parcă au uitat de toate vechile teme. Acum, pe toate tonurile, întreprinzătorii au pe primul loc pe lista de probleme lipsa forţei de muncă. La o reuniune a întreprinzătorilor mici şi mijlocii s-a spus că forţa de muncă este insuficientă. Marile companii au şi ele aceeaşi problemă. Aproape în fiecare zi antreprenori mai mici sau mai mari, din diverse domenii, vorbesc despre lipsa forţei de muncă.

Cum s-a ajuns aici? Primul motiv este fără îndoială plecarea masivă a forţei de muncă din ţară. Se ştie că în special în ultimii 10 ani, de la intrarea României în Uniunea Europeană, milioane de români au plecat pentru a lucra în străinătate. Efectele au fost logice: pe de o parte, piaţa forţei de muncă este profund distorsionată. Pe de altă parte, când există un deficit atât de mare de forţă de muncă este clar că presiunea asupra ofertei este extrem de mare. Rezultatul a fost că aproape toate sectoarele economice au intrat în criză de muncitori. Există însă şi un paradox. În pofida cererii mari, preţurile, adică salariile nu au crescut spectaculos, aşa după cum arată statistica oficială.

Un al doilea motiv invocat în criza forţei de muncă este desfiinţarea în urmă cu mai bine de 10 ani a învăţământului profesional. Până la urmă, dispariţia şcolilor profesionale a contribuit alături de plecarea muncitorilor în Europa la criza forţei de muncă pe care o traversează economia românească. În faţa acestei situaţii, învăţământul dual este văzut ca un colac de salvare pentru învăţământul profesional românesc. Există câteva exemple care funcţionează la Braşov, la Sibiu sau la Timişoara dezvoltate de investitorii germani. Principiul este ca mai multe companii să se unească pentru a susţine financiar o astfel de şcoală. Este nevoie de mai multe firme, pentru că astfel efortul financiar este împărţit între companii şi numărul elevilor salarizaţi poate fi mai mare. Concret, agenţii economici le asigură elevilor transport, cazare, activităţi extracurriculare şi burse suplimentare. În acelaşi timp, absolvenţii primesc două diplome, una recunoscută de statul român, a doua, recunoscută de statul german. Desigur, absolvenţii primesc şi locuri de muncă în companiile care i-au şcolarizat. Ca de obicei, însă, legislaţia privind învaăţământul dual îi încurcă pe agenţii economici care doresc să aplice modelul german. În orice caz, modelul dual nu face faţă avalanşei de cereri de forţă de muncă care există pe piaţa românească.

Un al treilea motiv al deficitului de forţă de muncă este legat chiar de managerii companiilor private. În faţa deficitului de forţă de muncă companiile nu au făcut gestul de a mări salariile adâncind astfel deficitul. Fie pentru că nu au putut, fie pentru că nu au vrut. Nu au putut din cauza faptului că sectoarele din economia românească produc la un nivel low-cost. Sau nu au vrut din motive legate de păstrarea profitului. Numărul de angajaţi care lucrează cu salariul minim este în continuare neverosimil de mare. Cert este că patronii au făcut şi ei ca deficitul de forţă de muncă să se adâncească.

În fine, un al patrulea motiv este cel al sistemului de asigurări sociale. Există o situaţie paradoxală care face ca unii oamenii să prefere să primească ajutor social în loc să se angajeze. Bineînţeles, completându-şi veniturile din munca „la negru”. Acestea sunt hibele pieţei muncii acumulate în 25 de ani. De aceea nu trebuie să ne mirăm că astăzi investitorii se plâng că nu găsesc salariaţi bine calificaţi.