Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Lipsa concurenţei dăunează consumatorilor!

Consiliul Concurenţei a publicat pentru al patrulea an consecutiv raportul care include indicele agregat de presiune concurenţială. Autorii precizează încă de la început ce este şi ce nu este indicele calculat de Consiliul Concurenţei. Indicele agregat de presiune concurenţială arată gradul în care industriile analizate facilitează manifestarea liberă a concurenţei. În acelaşi timp, indicele nu măsoară intensitatea concurenţei în sectoarele supuse analizei. Cu alte cuvinte, indicele compară sectoarele economice între ele arătând în ce măsură în cadrul acestor sectoare se poate manifesta concurenţa.

 

Indicele ia în calcul 20 de indicatori extrem de diverşi. Iată doar câţiva dintre ei şi logica în care poate fi gândită concurenţa. Un prim criteriu este cel al barierelor la intrare (costuri, autorizaţii, reţele de distribuţie, importanţa mărcii sau a reputaţiei), acestea influenţând nivelul concurenţial. Numărul de concurenţi pe piaţă, gradul de inovare, nivelul de transparenţă sunt importante pentru creşterea concurenţei. Poate surprinzător, în sectoarele economice în care sunt organizate patronate şi asociaţii profesionale se pot face mai lesne înţelegeri de piaţă. Un alt criteriu este cel al simetriei cotelor de piaţă, adică dacă există firme cu cote egale sau apropiate de piaţă există riscul să existe înţelegeri de piaţă sau coordonare între concurenţi. Raportarea cheltuielilor de marketing şi publicitate la cifra de afaceri este un alt indicator pentru intensitatea concurenţei într-un sector. Existenţa unor concurenţi „rebeli” oferă un indiciu asupra concurenţei, ca de altfel şi rata profitului. Este clar că o rată mare a profitului arată că există o lipsă a concurenţei. În fine, stabilitatea cotelor de piaţă ne poate indica o intensitate scăzută a mediului concurenţial într-un anumit sector.

Indicele calculat pe baza celor 20 de criterii împarte sectoarele studiate în trei categorii. Există 12 industrii care sunt înclinate către manifestarea liberă a concurenţei, sunt apoi 22 de sectoare economice care se află într-o zonă să o numim neutră şi în fine există şi 12 industrii care sunt înclinate către comportamente anticoncurenţiale.

Iată doar o parte din industriile concurenţiale şi, la polul opus, sectoare în care se manifestă practici anticoncurenţiale.

Sectorul cu cea mai intensă concurenţă este cel al serviciilor IT. Argumentele sunt că nu există bariere la intrarea pe piaţă, activează un număr mare de firme şi o competiţie a preţurilor. Analiza este valabilă pentru consultanţa şi serviciile de outsourcing, iar în ceea ce priveşte serviciile de integrare IT, pentru că vorbim de firme mai puţine şi de preţuri mai mari, intensitatea concurenţei este mai scăzută.

Comercializarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte este un domeniu concurenţial, iar lucrurile sunt clare, în acest sens, nemaifiind nevoie de argumente. Producţia şi comercializarea medicamentelor este în topul industriilor cu presiune concurenţială ridicată. Procesarea şi comercializarea laptelui este o piaţă concurenţială. Există numeroase companii de profil, dar intrarea în piaţă presupune investiţii şi necesitatea de a crea o imagine în rândul consumatorilor. Astfel, chiar dacă laptele este un produs omogen, adică întreaga piaţă fabrică aceleaşi sortimente, eforturile de diferenţiere sunt importante. De asemenea, importurile sunt uşor de realizat ceea ce reprezintă o alternativă la producţia autohtonă.

La polul opus, industriile cu cea mai mică intensitate a concurenţei sunt cimentul, transportul feroviar de călători sau producţia de gaze naturale. Suprinzător, pentru farmaciile pe care le vedem la tot pasul, sectorul distribuţiei cu amănuntul a produselor farmaceutice este printre industriile în care concurenţa este scăzută.

În concluzie, poate că ar fi bine ca în calitate de consumatori să încercăm să înţelegem piaţa şi să încurajăm, pe cât putem, prin decizia de cumpărare, un mediu cât mai concurenţial.