Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Un indicator al economiei româneşti: aglomeraţia de maşini din marile oraşe

Specialiştii au creat de-a lungul timpului o serie de indicatori care arată felul în care evoluează o economie. Nu este vorba despre indicatorii macroeconomici tradiţionali, precum produsul intern brut, ritmul creşterii economice, inflaţia, rata şomajului sau nivelul dobânzii. Vorbim despre indicatori mai speciali, unii de-a dreptul ciudaţi, care au fost imaginaţi de către economişti.

Poate cel mai cunoscut indice de acest tip este cel publicat de o prestigioasa revistă economică britanică, numit indicele Big Mac. Acest indice arată cât costă celebrul produs în mai multe ţări din lume, în dolari. În felul acesta se realizează o comparaţie între economiile lumii. Indicele Big Mac are avantajul că se referă la un produs care se găseşte în toate economiile supuse analizei, fiind, aşadar, comparabil. În acelaşi timp, este clar că preţul acestui produs diferă în funcţie de puterea de cumpărare din fiecare stat. Desigur, indicele Big Mac nu are forţă de analiză a indicatorilor macroeconomici, dar el este legat de economia reală, de viaţa cotidiană a consumatorilor.

Există şi o serie de indicatori mai speciali care pot defini criza sau creşterea economică. Iată doar câteva exemple de astfel de indicatori prezentaţi de revista Business Insider. Numărul victimelor accidentelor de biciclete creşte în timp de criză, pentru că acest mijloc de transport este mai des folosit. Consumul de bere în localuri; în vremuri de criză consumatorii preferă să consume bere acasă şi nu în baruri sau restaurante. Reducerea preţurilor maşinilor; cu cât sunt mai mari reducerile de preţuri cu atât economia merge mai prost. Vânzările de creme pentru copii; în momente de criză, părinţii cumpără mai puţine scutece pentru copiii lor şi astfel cresc vânzările de cremă pentru piele. Consumul de conserve creşte în criză pentru că astfel consumatorii fac economii. Indicele rujului; în vremuri de criză femeile îşi cumpără mai mult ruj în loc de genţi sau pantofi. Companiile care îşi schimbă sediul; fenomenul se întâmplă în momentul în care economia nu merge bine, iar şefii companiilor decid să îşi restrângă spaţiul în care activează. În fine, numărul de ţânţari, pentru că în timpul crizei proprietăţile sunt mai neîngrijite ceea ce face ca numărul de ţănţari să crească.

În acest context, propun un indicator care arată starea economiei româneşti. El ar putea fi formulat în felul acesta: aglomerarea arterelor de circulaţie cu maşini. Cel mai clar exemplu îl putem vedea în Bucureşti. Astfel, aproape că nu mai există ore de vârf. O mare parte din zi pe bulevardele din centrul Capitalei şi cele din multe cartiere se circulă bară la bară, cu mare greutate. Oraşul pare a fi blocat, iar timpul pentru a ajunge la destinaţie este de două ori mai mare decât în urmă cu câţiva ani, la momentul declanşării crizei. Iar Bucureştiul nu este singurul oraş din ţară aflat în această situaţie. Şi în alte oraşe mari lucrurile sunt asemănătoare. În acelaşi timp, în multe momente ale zilei, bucureştenii trebuie să aştepte minute bune pentru a găsi o maşină de taxi. Situaţia seamănă izbitor cu perioada de dinainte de criză, adică anii 2007 şi 2008. La fel ca atunci şi acum se circulă intens. Acest indicator ne confirmă ceea ce marile cifre ne spun. România are creştere economică şi are consum. Dincolo de infrastructură marilor oraşe care nu este racordată la necesităţile acestui secol, locuitorii marilor oraşe ale ţării au un apetit pantagruelic în a utiliza autovehiculul.

Prin contrast, am avut ocazia săptămâna trecută să vizitez câteva zile un oraş mai mic de provincie, adică Târgovişte. Am fost suprins să văd că spre seară oraşul este practic pustiu. Străzile şi drumurile sunt goale, iar restaurantele din centrul oraşului la fel. Ceea ce nu face decât să confirme încă o dată, printr-o percepţie subiectivă, diferenţa de dezvoltare, de dinamică economică între diferitele regiuni ale ţării.