Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Portret al antreprenorului român: afacere de familie, fără angajaţi şi lipsită de inovaţii; un business de supravieţuire

Un studiu al companiei de consultanţă Coface face o analiză cantitativă a companiilor româneşti. Autorii studiului remarcă de la bun început un paradox. Românii au, prin prisma numărului de persoane care au fost de-a lungul timpului acţionar sau asociat la o firmă, o rată înaltă a antreprenoriatului. Dar în pofida intenţiilor antreprenoriale, România înregistrează un număr redus de firme, raportat la populaţie. 

Explicaţia acestui paradox este aceea că o bună parte din firmele înregistrate se pierd pe drum, adică puţine companii reuşesc să supravieţuiască o perioadă îndelungată de timp. Mai concret, cifrele studiului Coface arată că 3,22 milioane de persoane au fost sau sunt acţionari sau asociaţi la o companie.

Un număr mare. Aici însă trebuie făcute câteva precizări de context. În primul rând, România a cunoscut în anii 90 un adevărat boom al înregistrării de firme. După ieşirea din vechiul regim şi intrarea într-o economie liberă, mulţi români s-au grăbit să îşi facă o firmă. În al doilea rând, România a cunoscut un amplu proces de privatizare în masă prin care milioane de oameni au ajuns acţionari la diverse companii doar prin simpla opţiune. În al treilea rând, în anii 2000, a apărut şi s-a dezvoltat moda folosirii microîntreprinderii în loc de contract de muncă. Din dorinţa de a-şi minimiza costurile cu forţa de muncă, o serie de companii, din diverse domenii, nu au mai angajat oameni, ci microîntreprinderi. Astfel, numărul de români care au fost sau sunt acţionari la o companie a ajuns la impresionantă cifră de 3,2 milioane de persoane.

Ce a mai rămas din companiile înfiinţate? Ne răspunde studiul citat. Jumătate din companiile înfiinţate dispar în cel mult 10 ani de la data înregistrării. Din cealaltă jumătate de companii, cele care rămân active, majoritatea rămân cu o activitate modestă. Astfel, aproape 40% din companiile active au venituri mai mici de 100.000 euro pe an. Jumătate din companiile care rezistă mai mult de cinci ani pe piaţă nu au niciun angajat, iar o cincime dintre firme au un singur salariat. Aceste cifre ne arată că o mare majoritate a firmelor sunt înfiinţate pentru un proiect izolat sau pentru uzul curent al adminstratorului sau asociaţilor, de multe ori membrii unei familii. Nu este în sine nimic rău în acest lucru, dar realitatea arată că foarte puţine companii pleacă la drum cu idei sofisticate de afaceri sau cu finanţări de la societăţi bancare. Multe firme sunt mai degrabă companii de familie sau create între prieteni care încearcă să deruleze o afacere de mici dimensiuni.

Studiul Coface arată o realitate dură. Doar 0,25% din companiile nou-înfiinţate în perioada 2005-2010 reprezintă start-up-uri cu acţionari români care au ajuns să aibă o cifră de afaceri mai mare de un milion de euro în anul 2015.

Nu este o surpriză faptul că firmele se nasc şi dispar sau că doar o parte din antreprenori reuşesc să găsească un model de afaceri care să le aducă o creştere importantă a cifrei de afaceri. Dar cifrele din România arată că, de fapt, antreprenorii care reuşesc sunt adevărate „păsări rare”.

O posibilă ieşire din această situaţie mi-a fost sugerată, într-o emisiune realizată la RFI, de Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România. Dl. Pogonaru vorbeşte despre o adevărată obsesie pe care o întâlneşti deja la antreprenorii mai tineri sau mai vechi din Polonia sau Ungaria. Este vorba despre obsesia pentru a gândi şi inova o afacere care să aducă valoare adăugată mare. În România, această abordare este departe de a fi îmbrăţişată. În continuare, businessurile autohtone se măsoară în volume fizice sau în cifra de afaceri. Foarte puţini antreprenori îşi propun să înceapă sau să dezvolte o afacere cu valoare adăugată mare.

Ca atare, România rămâne o economie low-cost, cu industrii cu valoare adăugată mică şi în consecinţă cu profituri şi salarii reduse. Aşadar, economia românească se va schimba atunci când investitorii, antreprenorii sau managerii îşi vor concentra mintea şi banii către produse inovative, cu valoare adăugată mare.