Încurcăturile fiscale ale viitorului guvern PSD

Este adevărat că, din punct de vedere macroeconomic, România se află într-o situaţie favorabilă în raport cu vecinii sau chiar cu economii din Uniunea Europeană. Dar, partenerii economici ai României, agenţiile de rating sau potenţialii investitori înţeleg că este nevoie de puţin timp pentru ca decizia privind premierul şi apoi formarea guvernului să aibă loc. În fond, ne aflăm în cadrul unui proces politic post-electoral, iar preşedintele are tot dreptul atât constituţional cât şi cel de responsabilitate să ia o decizie bine cumpănită şi în cunoştinţă de cauză.

Mai complicate, în materie de tranziţie guvernamentală, sunt câteva decizii economice. Este vorba despre creşterea salariului minim la 1.450 lei, pe care PSD a promis-o şi doreşte să o aplice de la 1 ianuarie 2017. În plus, în Codul fiscal există trei măsuri care ar trebui aplicate şi ele de la începutul anului viitor: eliminarea supraaccizei la combustibili, scăderea TVA de la 20% la 19% şi eliminarea impozitului pe construcţii speciale, aşa-numita taxa pe stâlp.

Toate aceste trei măsuri nu sunt în programul de guvernare al PSD sau cel puţin nu se vor aplica începând cu prima zi a anului viitor. Din acest motiv, săptămâna trecută, după alegeri premierul Cioloş a avut o discuţie telefonică cu Liviu Dragnea. Ce au discutat este destul de confuz. Pentru că nicio parte nu neagă această convorbire, dar conţinutul rămâne în ceaţă. Conform unor surse, se caută o soluţie ca guvernul Cioloş să amâne aplicarea celor trei măsuri cuprinse în Codul fiscal. Cu alte cuvinte, guvernul PSD încearcă să scoată castanele din foc cu mâna lui Dacian Cioloş. Dar guvernul Cioloş, care acum poate fi considerat unul doar de serviciu, nu poate să ia nicio măsură din cele care privesc anul viitor. Este şi logic şi corect să se întâmple în felul acesta.

Mai există şi un argument politic, în acest sens. Dacă guvernul Cioloş ar amâna aplicarea măsurilor cuprinse în Codul fiscal ar naşte posibilitatea de a fi arătat cu degetul de politicieni şi viitorii guvernanţi pentru acest lucru. În acelaşi timp, dacă guvernul Cioloş ar creşte salariul minim ar putea fi acuzat că şi-a arogat acest merit care, politic, ar trebui să aparţină PSD.

Desigur, o întrebare fundamentală este: de ce programul de guvernare al PSD nu a inclus şi măsurile existente deja în Codul fiscal, scrise acolo de vechiul guvern Ponta? Un motiv clar a fost enunţat tot de dl. Dragnea într-o emisiune TV. Liviu Dragnea spune că taxa pe stâlp este plătită de investitorii străini şi indică şi suma încasată la buget, respectiv aproximativ un miliard de lei. Preşedintele PSD afirmă că dacă ar elimina impozitul pe construcţii speciale banii ar ajunge în afara ţării, scoşi de investitorii străini, în timp ce păstrarea impozitului oferă posibilitatea că aceste fonduri să fie folosite pentru educaţie şi sănătate, spune Liviu Dragnea. Acum înţelegem mai bine.

Ceea ce însă omite preşedintele PSD este faptul că impozitul pe construcţii speciale nu este plătit doar de companii multinaţionale. Sunt multe întreprinderi cu capital de stat, majoritar sau parţial, care achită taxa pe stâlp: Hidroelectrica, estimarea fiind că a plătit 40 milioane euro, Nuclearelectrica 23 milioane euro, Romgaz 23 milioane euro, Petrom 50 milioane euro şi în plus, fără estimări de plată, Transeclectrica, Transgaz sau Compania Naţională de Drumuri.
În concluzie, guvernul Cioloş nu poate şi nu trebuie să se substituie viitorul Executiv PSD. Logica politică şi economică este să avem răbdare până la instalarea noului guvern şi până la primele măsuri economice pe care acesta le va lua.