Misterele cheltuielilor bugetare: nu avem infrastructură, avem proiecte mari şi nu avem nici cheltuieli sociale

Prima observaţie este aceea că există diferenţe majore între statele europene privind cheltuielile sociale bugetare. Astfel, vârfurile sunt Franţa, Danemarca şi Finlanda, state care alocă peste 32% din produsul intern brut. La polul opus, cele mai mici cheltuieli sunt făcute de Lituania, Letonia, Estonia şi România, care au un procentaj de sub 15% din PIB. Spre comparaţie, Bulgaria se află în rândul statelor cu alocări cuprinse între 18% şi 19% din PIB, eşantion din care mai fac parte Slovacia, Malta şi Polonia.

Este dezamăgitor să constatăm că în pofida nenumăratelor dezbateri pe tema cheltuielilor statului, inclusiv pentru sarcini sociale, ca în pofida creşterii substanţiale a transferurilor de la buget către fondul de pensii, în pofida creşterii pensiilor în ultimii ani, România se află în continuare printre statele europene care alocă cel mai mic procentaj din PIB pentru cheltuielile sociale.

Suntem în faţa unei dileme: cheltuielile sociale sunt printre cele mai mici din Europa, autostrăzi nu s-au construit, proiecte importante din domeniul infrastructurii nu s-au realizat, şi atunci către ce sunt alocaţi banii bugetari? Este evident o întrebare retorică.

Interesant este că din punctul de vedere al structurii cheltuielilor sociale, România este aproape de media europeană. Adică, pentru persoanele în vârsta, respectiv pentru pensii, în România se alocă 55% din totalul sumelor, faţă de media europeană de 46%. Pentru domeniul sănătăţii se alocă 34% din cheltuielile sociale faţă de o medie europeană de 36%. Diferenţa majoră este în ceea ce priveşte asistenţa socială a şomerilor pentru care se alocă numai 1% din totalul cheltuielilor, faţă de media europeană de 5%.

Aşadar, ca structură, alocările sunt aproape de media europeană. Problema constă în cazul acesta în sumele totale alocate pentru cheltuielile sociale, care sunt prea mici şi ca raport din PIB şi în valoare nominală. De altfel, la capitolul cheltuieli sociale pe cap de locuitor, România se află pe ultimul loc în Europa. Şi încă o dilemă: dacă România va dori să îmbunătăţească nivelul cheltuielilor sociale din ce surse ar putea să ia bani? La fel de adevărat este că nivelul sumelor colectate depinde de numărul de contribuabili, persoane fizice sau juridice, de cota contribuţiilor şi de disciplină de plată. Cert este că în anul 2014, anul efectuării studiului european, România este printre statele cu cele mai mici cheltuieli sociale.

Şi pentru că este ultima rubrică din acest an, la final, doar câteva cuvinte despre cum a arătat economia reală în 2016. Cifra sintetică este cea a creşterii economice, o creştere care va ajunge până aproape de 5%. De asemenea, nu se poate spune că anul acesta creşterea economică nu s-a simţit în buzunarele firmelor sau angajaţilor. Salariile în sectorul bugetar au crescut, cele din mediul privat au încercat să ţină pasul cu salturile din zona publică, iar firmele din multe domenii au raportat creşteri ale cifrei de afaceri sau ale profitului.

Companii din industria alimentară, din industria mobilei, firme din sectorul serviciilor de tehnologia informaţiei, băncile, companiile din sectorul construcţiilor sau din cel al transportului internaţional, toate aceste firme au avut un an în care au obţinut creşteri ale cifrei de afaceri sau profitului. Dobânzile au ajuns la minime istorice, piaţa imobiliară s-a înviorat, iar achiziţiile unor companii româneşti au ajuns la sume record.

Poate singura neîmplinire este aceea că, precum în societatea românească, în care inegalităţile sunt tot mai pregnante, la fel se întâmpla şi în economie: firmele mici şi mijlocii rezistă tot mai greu. Nu rămâne decât să fim optimişti şi să sperăm că 2017 va fi un an chiar mai bun. Până în ziua de 3 ianuarie 2017 vă urez „La mulţi ani!”.