Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce are România nevoie de multinaționale

piarom.jpg

Studiul PIAROM arată că investitorii români sunt principalii plătitori ai impozitului pe profit. Ajungem astfel exact la argumentul politicienilor care critică multinaționalele. Numai că abordarea trebuie să fie mai complexă.
Sursa imaginii: 
piarom.ro

Politicienii continuă să critice companiile multinaționale pentru o așa-zisă implicare în susținerea protestelor din întreaga țară. Astfel, liderul PSD, Liviu Dragnea, a vorbit din nou despre companiile multinaționale care au încurajat și chiar organizat venirile în piață ale salariaților lor și, în plus, a criticat prezența la manifestări a șefului unei bănci austriece în România. Este ca și cum angajații companiilor multinaționale nu ar fi cetățeni români, nu ar trăi în România și nu pot în această calitate să aibă un cuvânt de spus în stradă față de o decizie guvernamentală.

În tot acest timp, un studiu realizat de Patronatul Investitorilor Autohtoni - PIAROM – aduce mai multe informații despre raportul care există între capitalul străin și cel autohton. În actualul context social, rezultatele studiului sunt cu atât mai relevante.

Întâi de toate, trebuie spus că studiul oferă o revelație: în pofida a ceea ce ne-am obișnuit să credem, capitalul românesc chiar există. În funcție de cifra de afaceri, în anul 2014, capitalul românesc reprezintă 47%, iar cel străin 49% din economia românească, ceea ce reprezintă un neașteptat echilibru.

În ceea ce privește numărul angajaților, companiile cu capital străin au 1.183.000 de salariați, iar în companiile cu capital autohton sunt angajate 2.441.000 de persoane. Trebuie precizat, în acest moment, a propos de reproșurile care vin dinspre alianța politică aflată la guvernare, că toți acești angajați plătesc impozitele și contribuțiile aferente salariilor pe care le primesc.

În aceeași idee, într-o emisiune la RFI, reprezentanta unei companii din industria tutunului, o industrie în care investitorii sunt exclusiv companii străine, preciza faptul ca 85% din încasările companiei iau drumul bugetelor de stat sub forma taxelor, impozitelor, accizelor sau contribuțiilor sociale. La prima vedere s-ar putea spune că nu este mare lucru și că orice companie poate și trebuie să facă acest lucru. Doar că trebuie să ne aducem aminte că în urmă cu 10-15 ani o serie de companii cu capital de stat aveau restanțe la plata bugetului de stat, adică nu plăteau TVA-ul sau accizele încasate de la consumator sau nu plăteau contribuțiile sociale ale angajaților către bugetul asigurărilor sociale.

Interesant este că studiul PIAROM arată că investitorii români sunt principalii plătitori ai impozitului pe profit. Cifrele o arată. În rezumat, dacă se face o comparație între profitul brut, respectiv pierderea brută, a companiilor străine cu cel al companiilor autohtone rezultatul este că firmele românești plătesc mai mult impozit pe profit decât cele străine. Ajungem astfel exact la argumentul politicienilor care critică multinaționalele. Numai că abordarea trebuie să fie mai complexă.

În primul rând, companiile străine trebuie privite mai mult decât prin prisma impozitului pe profit pe care îl plătesc către buget. Este vorba despre plata taxelor și impozitelor centrale și locale, despre contribuțiile sociale și impozitele pe venit plătite pentru salarii. Apoi, trebuie remarcat că firmele străine au venit în România și cu lanțurile de finanțare și cu cele de vânzare. Cea mai bună dovadă în acest sens este chiar în studiul Patronatului Investitorilor Autohtoni care arată că din cei mai mari 500 de exportatori numai 50 sunt companii cu capital privat românesc. Ceea ce demonstrează cât de dependentă este economia românească de firmele cu capital străin.

În al doilea rând, dacă există o problemă a optimizării fiscale făcută de companiile străine, guvernul nu are decât să o rezolve. Toate pârghiile sunt la dispoziția sa. Fiscul poate controla prețurile de transfer, o cale prin care sunt exportate o parte din profiturile obținute în România. Inspecția Muncii poate verifica eventualele optimizări realizate prin detașări „artificiale” ale salariaților. Parlamentul poate prelua directiva europeană privind impozitarea profitului în locul în care a fost obținut. Toate pârghiile sunt în mâinile puterii politice. Dar este mult mai ușor să vorbești împotriva companiilor multinaționale, decât să iei măsuri concrete.