Cum se mută banii de la bugetul de stat la nivel local

Afirmația este surprinzătoare din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este greu de spus dacă există studii de caz care să arate sustenabilitatea acestei idei. În sensul că nu există nicio informație, în acest moment, câte dintre localitățile, consiliile locale sau consiliile județene pot îndeplini criteriul evocat de vicepremierul guvernului Grindeanu.

În al doilea rând, ideea este legată, în esență, de un proces de descentralizare financiara. Este puțin probabil ca această abordare, respectiv mutarea impozitului pe venit la bugetele locale, să fie atât de simplu de pus în practică. De ce? Pentru că realitatea economiei românești este complicată.

Puținele date pe care le avem la dispoziție care să analizeze la nivel statistic evoluția economică a județelor României ne arată că există diferențe importante între regiunile, localitățile sau județele din România. Este fără îndoială faptul că România s-a dezvoltat la nivel regional extrem de diferit. Sunt decalaje mari între județe care vin din diferențe importante între forța economică.

Iată doar câteva exemple. Astfel, într-o analiză a Comisiei Naționale de Prognoză referitoare la anul 2016 se arată o serie de indicatori economici ai județelor. Diferențele sunt mari la toate capitolele. În ceea ce privește produsul intern brut pe cap de locuitor cifrele extreme sunt: București cu 22.300 euro, Ilfov cu 11.500 euro. Există de asemenea un club select de județe care au un PIB pe cap de locuitor mai mare de 10.000 euro. Din el fac parte Timiș, Cluj, Brașov și Constanța. La polul opus, se află județele care au un produs intern brut pe cap de locuitor mai mic de 5.000 euro. Este vorba despre Neamț, Mehedinți, Teleorman, Botoșani și Vaslui. Între București și Vaslui, la acest capitol este o diferență de la unu la cinci.

Există decalaje și în ceea ce privește numărul de salariați din fiecare județ. Lăsând la o parte Bucureștiul, care este excepția și ajunge până la aproximativ 865.000 de salariați, să privim din nou extremele. Aceleași județe, care au cel mai mare PIB pe cap de locuitor, adică Timiș, Cluj, Brașov, Constanța au și cel mai mare număr de angajați, între 180.000 și 220.000 de persoane. La polul opus, județele cu cei mai puțini salariați sunt Giurgiu, Ialomița, Mehedinți, Tulcea, Sălaj, care au între 33.000 și 47.000 de persoane.

Toate aceste cifre, și sunt doar o parte din cele care trebuie luate în calcul, arată diferențele importante de dezvoltare între județele României. Dacă, de exemplu, se decide că impozitul pe venit să rămână la bugetele locale, sumele obținute sunt dependente de numărul de salariați, bineînțeles și de nivelul salarizării, și de numărul de companii și profitul pe care acestea îl obțin. Simpla hartă a indicatorilor prezentați mai sus arată cât de complicat va fi de pus în practică măsura de descentralizare financiară.

Este clar că actualul sistem, prin care se redistribuie de la bugetul de stat către bugetele locale, pe anumite criterii, sume colectate din impozitul pe venit și din TVA este ineficient. Este clar că autoritățile locale au primit în administrare tot mai multe active, printre care școli și spitale pentru care trebuie să caute soluții de finanțare. Dar este greu de crezut că mutarea impozitului pe venit la bugetele locale va rezolva problema de fond. Județele și localitățile au nevoie de investitori și de reorganizare. În lipsa lor, măsurile bugetare nu vor ajuta prea mult.