Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ţară emergentă, caut specialişti

specialisti.png

Image source: 
pixabay.com

România se confruntă cu o lipsă cronică de specialiști. O spun atât managerii de resurse umane, cât și angajatorii. Iar studiile de specialitate confirmă un fenomen ce tinde să se agraveze de la an la an. Anul trecut, potrivit datelor oficiale, în economie au fost neocupate aproape 60 de mii de locuri de muncă, iar cea mai mare cerere pe piață a fost tocmai pentru specialiști în diferite domenii. 

Mai mult, un studiu GfK arată că 8 din 10 manageri reclamă lipsa talentelor. În această situație, se vor închide operațiuni importante, care vor căuta piețe de talent mai ofertante – spune, la RFI, Roxana Mocanu, director HR , preşedinte al Consiliului Consultativ al ITOL.

Pe piața muncii se caută tot mai mult competențe încrucișate, iar factorii demografici, mentalitatea și lipsa unor strategii, mai ales educaționale, fac din România un stat tot mai puțin competitiv, avertizează Roxana Mocanu:  

Roxana Mocanu: În termeni obișnuiți de economie s-ar traduce în lipsa cronică de specialiști. Este vorba despre competențe cross funcționale. Competențele tradiționale sunt cerute, dar ele trebuie întreținute. Există o ruptură foarte puternică între ceea ce se învață la școală, în felul în care este construită programa, în felul în care dascălii sunt obișnuiți să interacționeze cu elevii și cu studenții lor, pe de o parte și generațiile tinere și nevoile lor. Nu în ultimul rând este vorba despre influența tehnologiei educaționale.

Reporter: De la ce prag educațional trebuie introdus acest concept de cross funcțional?

R.M: De foarte devreme, probabil înainte de școală. Există testări, există medii de învățare moderne pe care trebuie să le încurajăm. Avem nevoie de resurse de toate felurile. Cea mai importantă resursă este schimbarea de mentalitate. Vă dau un exemplu ca să ne amuzăm un pic. Uitați-vă pe codul ocupaților din România, COR. Veți regăsi acolo tipuri de ocupații pentru care nu cred că mai există ocupanți, nu mai există persoane care exercită acele profesii. În schimb, lipsesc sute de roluri noi, care sunt active pe piața forței de muncă și pentru care companiile pregătesc practicieni. Sistemul educațional generează un dezechilibru care se poate măsura financiar. Produsul finit al sistemului educațional este absolventul de școală profesională, de liceu, de facultate. Atât timp timp cât abolventul nu corespunde nevoilor de angajare, are ceva șanse și va ajunge să ocupe un post, dar compania angajatoare va trebui să îl transforme, să îl remodeleze conform nevoilor postului pe care a fost angajat.

Rep: Mi-ați anticipat o întrebare. O companie care se confruntă cu pierderi și cu deficit cronic, ce pârghii are, în ultimă instanță? De ce nu sunt mai multe programe de formare?

R.M: Prima opțiune pe care o are este să angajeze oameni așa cum sunt. Piața de training, care preia, ca decalaj, ca deficit de dezvoltare, de formare din sistemul educațional, sectorul de business românesc, este estimată la 100 de milioane de euro pe an. Bugetele de training pe care companiile le aruncă în joc ca să acopere acest deficit de calitate de la sistemul educațional sunt în jur de 100 de milioane de euro. Vorbim despre asta într-o țară în care bugetul alocat educației, deși promis printr-un pact educațional în urmă cu ceva ani, este foarte departe de 6%. O soluție este să cheltuie, să aloce foarte mulți bani.  Când spun „să cheltuie”, verbul este folosit cu intenție. Nu este vorba despre a investi. Investești în oamenii pe care îi ai ca să îi faci mai buni, ca să îmbunătățești competența. În momentul în care ai un deficit de competență la angajații tăi, înseamnă o cheltuială. A doua opțiune este ca la un moment dat să îți faci o socoteală foarte simplă, iar în momentul în care nu mai poți să acoperi acest deficit, să decizi asupra unui alt loc în care să îți muți parte din business sau chiar întregul business. Semnalul de alarmă este foarte grav și trebuie tras. Nu doar că ritmul de sosire a investitorilor noi pe piața românească a încetinit, ci este alarmant. Acest lucru este de multă vreme. Pe de altă parte, o să se închidă operațiuni importante, care se vor muta către piețe de talent mai ofertante.

Rep: O companie mică, locală, are bugetată o asemenea cheltuială?

R.M: Sunt foarte multe organizații românești care au descoperit acest lucru și sunt pe această cale.

Rep: Ai acestă situație foarte greu reversibilă, cu o lipsă acută de politici educaționale coerente și cu toți ceilalți factori pe care i-ați invocat. În schimb, ai anumite domenii în care excelezi. Ce șansă ai ca țară? Te nișezi și  îți dezvolți anumite sectoare?

R.M: De fapt, rădăcinele adânci ale problemei semnalate de dumneavoastră constau în lipsa completă de viziune a liderilor politici ai acestei țări. Întrebarea primordială legată de nișa pe care mi-o cereți este „La ce suntem buni noi, românii?”. Face parte din brand-ul de țară, de nație. Dar, în lipsa unei viziuni și a unei politici strategice foarte clar țintite către încurajarea unei ramuri, indiferent că este vorba despre IT sau despre turism sau despre agricultură bio, peste cinci sau zece ani vom sta de vorbă pe aceeași temă și vă voi spune, din păcate, aceleași lucruri.

Rep: Dar, independent de factorul politic, economia are tendința să se așeze singură în matcă. Nu este viziune de la nivel central, dar nu înseamnă că plecăm toți acasă, nu?

R.M: Deocamdată asta facem. Ne așezăm în matcă. Probabil că mai există o rezervă de creștere, numai că acea rezervă de creștere este clar determinată de piața de talent.

Ascultă AICI interviul integral cu Roxana Mocanu: