Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ziua Muncii, piața muncii în Europa și în România

oameni-strada.jpg

Ziua Muncii este un bun prilej pentru a face o analiză a pieței muncii la nivel european și pentru a observa unde se plasează România

Ziua Muncii, ziua de 1 Mai, sărbătorită ieri, este un bun prilej pentru a face o analiză a pieței muncii la nivel european și pentru a observa unde se plasează România, în acest context. Datele utilizate sunt publicate de Eurostat, institutul european de statistică, și se referă la anul 2016.

Plecăm de la cifrele mari, de la nivelul Uniunii Europene. Astfel, în Europa, există aproximativ 380 milioane de persoane, cu vârsta cuprinsă între 15 și 74 de ani. Dintre acestea 244,5 milioane de persoane sunt active din punct de vedere economic, iar restul de 135,2 milioane sunt inactive. Persoanele inactive sunt considerate elevii și studenții, pensionarii, persoanele casnice, rentierii și, la nivelul unei țări, persoanele declarate plecate peste hotare.

Calcularea unui raport între populația activă și cea inactivă oferă o imagine a potențialului pieței muncii în fiecare stat european. Media europeană a populației active față de cea inactivă este de 1,80. Din acest punct de vedere, există diferențe semnificative între economiile europene. Suedia, Danemarca, Olanda și Germania se află pe primele locuri, în această ordine. România, cu 9 milioane de persoane active și cu 6,1 milioane de persoane inactive se află pe ultimele locuri în Europa. Mai exact, Italia, oarecum suprinzător, are cel mai mic nivel al acestui indicator, respectiv 1,30. Pe ultimele locuri ale clasamentului se află, în afară de Italia, Croația, Bulgaria și România. Indicatorul arată, pe de o parte, potențialul pieței muncii, iar, pe de altă parte, sustenabilitatea sistemul de pensii.

Există o serie de studii care analizează piața muncii la nivel european. Un prim indicator este cel al angajaților cu durată lungă de muncă. Prin durată lungă de muncă se înțelege, în literatura de specialitate, angajații care lucrează 48 de ore pe saptămână. Din acest punct de vedere, în topul european se află Marea Britanie și Cipru, unde 12,8% și respectiv 11,2% din angajați lucrează mai mult de 48 de ore pe săptămână. Media europeană este de aproximativ 6%, iar România se află mult sub această medie cu 2% din angajați, un procentaj mai mic având doar Bulgaria și Suedia, de 1,1%. Acest clasament ne arată că România are foarte puțini angajați care lucrează mai mult de 48 de ore pe săptămână.

Un al doilea clasament se referă la persoanele care sunt angajate la propriile firme. Limita minimă este atinsă de Luxemburg și Danemarca cu 8%, iar la polul opus se află Grecia cu un procentaj aproape neverosimil, dacă nu am cunoaște specificul economiei elene, de 30%. În general, multe state europene se situează în zona de 10%, dar sunt și excepții, precum, din nou, Italia care ajunge la 22 procente. România are și ea un procentaj ridicat, de 18%, dar care corespunde realității, dacă avem în vedere că ocuparea se face utilizând microintreprinderea sau persoane fizice autorizate.

Cu adevărat special este însă clasamentul angajaților cu contract temporar de muncă. Surpriza este imensă, pentru că, la acest capitol, Polonia are 27% dintre angajați cu contract temporar de muncă (cei mai mulți din Uniunea Europeană), în timp România este pe ultimul loc cu numai 1,4% angajați pe perioada temporară. Media europeană este de 14%. La acest capitol este ceva ... putred în România. Specificul pieței românești este de a utiliza slujbe temporare: în construcții, în turism sau în agricultură. Doar că indicatorul statistic este profund viciat. În pofida faptului că s-au introdus o serie de prevederi legale, precum legea zilierului, se pare că în economia reală nu funcționează. În continuare, zilierii sau angajații temporari nu sunt înregistrați, ci sunt plătiți la negru.

În fine, mai există și un indicator al angajaților care lucrează de acasă. Și aici statistica europeană este ruptă de realitatea românească. De ce? Pentru că în clasament, pe primul loc, se află Luxemburg cu 9% dintre angajați care lucrează de acasă, media europeană este de 2,6%, iar România are cel mai mic procent din Uniunea Europeană de 0,4%. Mai mult ca sigur că este o problemă de raportare statistică, nivelul fiind prea scăzut pentru specificul României. Sunt, așadar, doar o serie de repere statistice care reflectă situația pieței muncii în Europa și în România. Cu precizarea că unele cifre statistice par contrazise flagrant de economia reală din România.