Români, treceți la euro!

Am avut, de-a lungul timpului, ținte mișcate la infinit până când au ajuns irealizabile, o suită de explicații privind de ce nu putem adopta moneda europeană și, mai ales, o serie de riscuri care apasă asupra economiei României.

De altfel, cu câteva zile înainte ca președintele României să vorbească despre planul pe care ar trebui să-l construiască guvernul și BNR, Mugur Isărescu, guvernatorul băncii centrale, afirmă că „în zona euro nu este loc pentru economiile cu probleme de competitivitate și piețe rigide”. Că România are probleme de competitivitate o vedem în cifrele macroeconomice, în calitatea exporturilor și în creșterea importurilor o dată cu consumul pieței interne.

Ce o fi însemnând mai exact „piețe rigide” doar Mugur Isărescu știe. Ceea ce putem bănui este, de exemplu, că piața muncii ar fi rigidă. Un indicator pare să-i fi pus pe gânduri pe specialiștii de la BNR. Este vorba despre angajații cu contract temporar de muncă. În Polonia, 27% din angajați au contract temporar de muncă, în timp ce în România sunt doar 1,4% din angajați cu acest statut, ceea ce ar putea însemna o rigiditate a pieței muncii.

Pentru amânarea „sine die” a adoptării monedei euro se pot găsi scuze nenumărate. Multe dintre ele pot fi în logica economică și raționale. Ceea ce pare că nu se acceptă la nivelul clasei politice și de către elita profesională a instituțiilor economice este că România se află în fața unui moment extrem de important: ori își asumă proiectul de țară numit adoptarea euro, ori poate rămâne în afara modernizării Uniunii Europene. În business există o vorbă: nu îmi spune de ce nu poți să faci, ci găsește soluțiile pentru a face. Așa și cu trecerea la euro. Devine de-a dreptul exasperant să-i ascultăm pe specialiști cum nu se poate intra în zona euro, în loc să facă un program hotărât pentru intrarea în zona euro.

Să fim realiști. Indiferent la ce rezultate va ajunge dezbaterea pe tema viitorului Uniunii Europene cele două viteze sau ritmuri, pentru a folosi limbajul european, vor exista. În mod natural, zona euro este și va fi diferită de statele non-euro din Uniunea Europeană. De aceea, este de așteptat ca dezvoltarea Europei să se facă prin trecerea la uniunea monetară și apoi fiscală.

Zona euro va fi centrul Europei, restul fiind periferia. Din acest punct de vedere, intararea în zona euro va fi ținta principală pentru statele aflate în al doilea sau al treilea cerc concentric european.

Acest lucru ni-l arată chiar alegerea președintelui Franței, Emmanuel Macron. Președintele-ales este un proeuropean convins. Nimeni nu poate pune la îndoială acest lucru. Numai că Macron a adus o idee simplă, un buget și un ministru de finanțe al zonei euro, care poate avea efecte importante. Este o propunere care are în vedere concentrarea zonei euro asupra temelor ei.

De fapt, este vorba despre o întărire a politicilor în zona euro. Dacă și Germania va merge pe această idee, arhitectura noii Europe va fi clară. Un nucleu și o periferie. Cu precizarea importantă că membrii Uniunii Europene din afara zonei euro vor avea ușile deschise pentru a intra în club. De aceea, în acest moment, ezitările României cu privire la trecerea la moneda europeană sunt complet neproductive. Trebuie să spunem clar ce vrem și când vrem. 

Fandoselile, ezitările și fricile ne pot lăsa în afara Europei care contează.